Influenta benefica a etnicilor germani nu se observa doar in realizarile majore – ziduri, bastioane, turnuri, biserici, cladiri – ea poate fi astfel citita si de la nivelul micilor amenajari culturale, spirituale si tehnice care, cumulate si imprumutate au creat specificitatea cetateanului sibian contemporan. Proiectul Initiativei Zonal Geografice “Sibienii Pacifisti” aprobat in cadrul Agendei Culturale pentru anul 2009 al Consiliului Local Sibiu prin Casa de Cultura a Municipiului Sibiu se doreste a fi o rememorare identitara bazata pe recunoasterea meritelor avute de etnicii germani din zona geografica a Sibiului, decupand imaginea lui Conrad Haas, renascentistul care si-a pus o amprenta vizibila in dosarul marilor descoperiri stiintifice ale lumii.
Astfel, anul 2009 este un an jubiliar pentru spatiul sibian, implinirea unei jumatati de mileniu de la nasterea lui Conrad Haas (1509-1579). El a fost martorul unor evenimente ale caror urmari sunt vizibile si astazi: marile descoperiri geografice – explorari transformate in impartirea lumii intre marile puteri navale, scindarea lumii crestine – prin aparitia protestantismului, infiriparea economiei capitaliste. Conrad Haas adauga acestor pagini memorabile ale istoriei umanitatii primele experimentari legate de tehnica reactiva, arogandu-si cu modestie prioritatea pe plan mondial a conceperii unor rachete cu doua si trei trepte de aprindere, a stabilizatoarelor de tip Delta, dar si principiul zborului rachetelor pentru zbor dublu de tip Bumerang. prin care diferite încărcături utile erau duse la distanţă utilizând rachete cu mai multe trepte. Printre prioritatile lui Conrad Haas în rachetologia mondiala, mai putem enumera: turnul de lansare a rachetelor; bateriile de rachete; utilizarea atat a combustibililor solizi (pulberi), cît şi a celor lichizi (alcool); folosirea rachetelor pentru transport uman, asa zisa “casuta zburatoare”.
Proiectul si-a propus demararea unei campanii de constientizare, in primul rand, a opiniei publice sibiene in ceea ce priveste personalitatea lui Conrad Haas. Grupul tinta prioritar al proiectului il constituie elevii din 35 de scoli, licee, colegii, grupuri scolare din invatamantul preuniversitar sibian, dar si studenti ai universitatilor din Sibiu. Preocuparea noastra de a oferi spre cunoastere si recunoastere internationala paleta diversa a preocuparilor lui Conrad Haas a fost determinata in primul rand de mesajul pacifist al pirotehnicianului sibian, om aflat intreaga viata in slujba armelor, care a mentionat in finalul manuscrisului “Kunstbuch” cunoscut sub numele de Varia II 374 si inclus in Coligatul de la Sibiu urmatoarele: „…aber mein Rath mehr Friend und kein Krieg…” (… dar sfatul meu este sa fie mai multa Pace si deloc Razboi…).

Victoria DIRVARU
Coordonator de proiect

Conrad Haas – scurta biografie

Conrad Haas s-a născut în anul 1509 în Dornbach, sat asimilat în prezent în perimetrul Vienei, respectiv în districtul municipal 17, Hernals. Satul aparţinuse mânăstirii Sfântul Petru din Salzburg. In heraldica civilă austriacă, pe blazonul Dornbach-ului apar două chei încrucişate atribuite Sfântului Petru. Viticultura era principala ocupaţie a sătenilor care, la sugestia abaţilor si preoţilor mânăstirii, produceau vinul sacramental. Conrad Haas se trăgea din clanul Haasenhof, ce-şi avea obârşia în zona Landshut, oraş german înfrăţit în prezent cu Sibiul. In mod sigur provenea dintr-o familie înstărită, astfel a învaţat latina si germana la şcoala situată în apropierea Capelei Sf. Ana, restaurată recent. Opţiunea pentru cariera armelor se pare ca a fost luată în contextul istoric nefavorabil în care se afla Austria începutului de secol XVI.
Sultanul Süleyman al II-lea, cel care cucerise în anul 1521 Belgradul si cetatea Sabacului, a devenit astfel un pericol iminent pentru Ungaria. La 29 august 1526, în urma bătăliei de la Mohacs, Ludovic al II-lea, regele Ungariei îşi pierde viaţa, iar Ungaria creştină aproape ca dispare de pe hartă, devenind eyalet (paşalâc) turcesc.
Pentru tronul Ungariei se dezlãntuie un nou conflict, de data aceasta între Ioan I Zápolya, voievod al Transilvaniei, sprijinit turci, care se proclama, in noiembrie 1526 rege al Ungariei si Ferdinand de Habsburg, fratele împăratului Carol Quintul. Arhiducele Ferdinand I este uns rege la Bratislava in decembrie 1526. “Regatul Habsburgic al Ungariei” cuprindea doar o treime din fostul regat feudal maghiar, ingloband parti importante din Croaţia, Slovacia si voievodatul Transilvaniei. Sibienii îl sprijinã pe Ferdinand, dar sortii sunt de partea lui Ioan Zápolya. Conflictul militar dintre cele doua tabere va continua încă un deceniu, iar misiunea de a apăra Europa de turci revine austriecilor.
Slăbită dupa incendiul din 1525, Viena va rezista cu greu invaziei otomane, ajunsă sub zidurile ei în primavara anului 1529. In acelaşi an, satul Dornbach a fost călcat de turci, care au incendiat biserica. Tânărul Conrad Haas, pasionat până atunci de alchimie si influenţat de familie să devină medic este nevoit să îmbrăţişeze meseria armelor. Informându-şi superiorii de interesul suscitat de tunuri si bombarde, a servit la început ca guard de artilerie, devenind în scurt timp ofiţer pe lângă curtea imperială austriacă.
Pe lângă pericolul permanent al ameninţării otomane, Sibiul anului 1533 trebuit să facă faţă unei epidemii de ciumã, urmată de o foamete cumplita în 1535. Neprimind nici un ajutor din partea lui Ferdinand, sibienii vor fi nevoiti sã-l recunoascã pe Zápolya în 1536. In deceniul patru al secolului al XVI-lea Conrad Haas s-a hotarât să împărtăşească ideile lui Martin Luther (1483 – 1546), devenind protestant.
După moartea lui Ioan Zapolya, lupta pentru putere se intensifică în Transilvania al carei guvernator, episcopul Gheorghe Martinuzzi, impus de sultan, deschide curând negocierile cu Ferdinand. Nici campania otomană din 1542, la care a participat si Petru Rares, reconciliat cu sultanul si readus de acesta in domnia Moldovei, nu a reuşit să incline decisiv balanţa în favoarea fiului minor al lui Zapolya, Ioan Sigismund şi a mamei sale, regenta Isabella. In anul 1542 îl regăsim ca participant la războiul cu turcii in bătaliile din jurul Vienei si la acţiunile militare desfaşurate în apropierea Bratislavei.
In luna iunie a anului 1551 Conrad Haas a fost trimis în Transilvania, cu trupele aflate sub comanda generalului Johann Baptist Castaldo, comandant suprem al trupelor austriece. Castaldo pătrunde în Sibiu cu 14 companii de infanterie, dotate cu 46 de tunuri si 216 puşti de cetate, care sporesc mult capacitatea de apãrare a cetãţii. Apoi, cu aprobare de la împãrat, generalul porneşte întãrirea fortificaţiilor cu bastioane. Conrad Haas, preocupat de întărirea capacităţii de luptă a trupelor imperiale efectuează o serie de experimente cu tipurile de racheta pe care, în anii anteriori, le imaginase si le consemnase în manuscrisele sale. Planul arhitectului Alexander Klippa prevedea cinci bastioane de mari dimensiuni, plasate la colturile centurii. Construcţiile includeau platforme spaţioase pentru amplasarea tunurilor. Sub platforme erau amenajate cazemate pentru depozitarea muniţiei si adãpostirea efectivelor. Pe laturile de sud si de vest ale cetãţii bastioanele erau legate prin curtine, iar cele din nord si est rãmâneau legate prin vechile ziduri, în faţa cãrora râul Cibin si lacurile constituiau obstacole puternice.
Primul bastion denumit Haller (dupã numele primarului Peter Haller) a fost ridicat între 1551-1553. Cu toate ca Dieta Transilvaniei a aprobat munca obligatorie si contributii bãnesti speciale, ţãranii si orãşenii români si saşi din satele invecinate au refuzat sã lucreze gratuit pentru construcţie. Mai mult, după o vreme, ostaşii lui Castaldo nefiind plãtiţi, din lipsã de bani, s-au dedat la prãdãciuni, ceea ce a dus la o opoziţie armată a oraşenilor, care până a urmă a determinat retragerea trupelor austriece din Sibiu în anul 1556.
Conrad Haas n-a părăsit Sibiul odată cu trupele lui Castaldo si în scurt timp, datorită pregatirii sale militare si cunoştiinţelor solide în domeniul pirotehnicii, este numit şef al arsenalului din Sibiu. A preluat un inventar notat cu minuţie în capitolul „Raport despre muniţie si armament” din manuscrisul înregistrat sub numele Varia III 112 si care cuprinde 22 de puşti cu roţi, 137 de puşti mari, 108 puşti mici, 255 puşti de mână, 39 679 de gloanţe pentru toate puştile, 463 de butoaie cu praf de puşcă.
Cerceteazã cu atenţie lucrarea lui Tartaglia “Quesiti et inventioni” ce ajunsese în cetatea Sibiului prin 1547. În 1554, scapă nevătămat după ce o nouã epidemie de ciumã secerã 3200 de sibieni.
În vremea incendiului din 1556, care distrusese peste cinci sute de case din cetate, gloata rãsculată împotriva patriciatnului sãsesc a pãtruns cu forţa în arsenal, jefuind o mare parte din armamentul aflat acolo. Fără îndoială, Conrad Haas a avut un rol important în înăbuşirea răzmeriţei, cu atât mai mult cu cât se considera unul din păgubiţii răscoalei. Conducătorii acesteia au fost prinşi si decapitaţi în Piaţa Mare.
In 1557 a fost chemat la Cluj (Klausenburg) de împărateasa austriaca Isabella, apoi la Bistriţa (Bistriz). Conrad Haas se bucura de o autoritate profesională incontestabilă si avea sub ordinele sale 15 armurieri din principalele cetăţi transilvane, care îi acceptau sfaturile, dar şi severitatea inspecţiilor. (Varia III 145). In consemnările sale nu s-a ferit să menţioneze si unele lucruri ce nu se ridicau la nivelul exigenţelor sale. In calitate de armurier ştia să producă praful de puşcă în zece combinaţii diferite si face câteva cãlãtorii la Alba Iulia (Weissenburg), dorind sã-l întâlnească pe Hans Walach (Ioan Românul), care realiza pe atunci o foarte bunã pulbere pentru armele de foc.
În laboratorul său din Arsenalul din Sibiu, Conrad Haas realizează o seamă de calcule geometrice si balistice, schiţează mai multe tipuri de cuptoare mobile pentru obţinerea cărbunelui de mangan si consemnează o metoda de distilare a ţiteiului. Conrad Haas s-a arătat preocupat de ordonarea carburanţilor folosiţi pentru propulsie, folosirea diferenţiată a combinaţiilor de pulbere în raport cu domeniile de utilizare, utilizarea unor combustibili lichizi pe baza de alcool, precum si a unor compuşi ai antimoniului.
Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne, iar autorul poate fi considerat pe plan mondial un precursor al inginerilor rachetisti.
Manuscrisul sibian este cunoscut în lumea ştiinţifică sub denumirea de Coligatul de la Sibiu (colligare = a lega împreuna, ital.) si cuprinde, între cele 392 de file si 203 ilustratii, trei studii de arta militara, primele două fiind scrise între anii 1417 – 1459, iar al treilea aparţinând integral lui Conrad Haas, constă într-o culegere a scrierilor sale începând cu anul 1529:
 Problemele de pirotehnie si balistică – studiate de catre guadul bavarez Hans Haasenwein, un angajat al municipalităţii sibiene;
 Despre maşinile de asediu – scris de către un autor sibian anonim, având la bază texte ale strategului militar Berthold Schwartz;
 Creaţiile lui Conrad Haas – textul este consacrat construcţiei si utilizării rachetelor cu două si trei trepte prin imbinare reciprocă, având diferite forme. Sunt descrise nu mai putin de 17 tipuri de rachete, de forme diverse, toate fiind prevăzute la partea inferioara cu stabilizatori de direcţie de forma triunghiulară, aidoma literei grecesti delta.
Interesant este faptul că inventatorul medieval era conştient de unicitatea consemnărilor sale si a dorit să-şi pună amprenta clară a proprietăţii desenelor sale, datând foile si marcând fiecare filă cu iniţialele C si H. In manuscrisul care ii aparţine lui Conrad Haas, alături de capitole consacrate artileriei, pulberilor, jocurilor de artificii, maşinilor de luptă etc. un important spaţiu este rezervat rachetelor cu pulbere, autopropulsate, care erau considerate de inventatorul lor, fie mijloace de lansare în spaţiu a artificiilor ce marcau zilele festive, fie arme eficiente de luptă.
Noutăţi erau însă, rămânând ca o prioritate absolută pe plan mondial, principiul si concepţia unor rachete cu mai multe trepte reactive, invenţia rachetelor cu două si trei trepte reactive realizate prin imbinare reciproca, construcţia rachetelor pentru dus-intors (bumerang) si a lansatoare de rachete. Este redat si principiul aprinderii in trepte succesive a etajelor reactive ale rachetelor compuse si al poziţionării aripioarelor stabilizatoare pentru rachete.
Semnalări scrise privind interesul lui Conrad Haas pentru rachete, le găsim consemnate încă din anul 1529, când tânărul inventator a construit o “săgeată de foc” botezată de el “rakettenspfeie”, căreia în 1535 i-a ataşat aripioare de tip “Delta”, care–i asigurau o mai bună stabilitate în zbor. In anul următor Haas construia “săgeti de foc” cu motoare montate în trepte sau în baterii (grupate), introducând pentru prima dată în terminologia tehnică cuvintele “aruncator de rachete” (“rakettenslock”).
Intr-unul din desene găsim schiţa unei „orgi simple” (Ein einfach Orgel), de fapt şapte rachete aliniate, ce puteau fi declanşate pe rând, ideea fiind preluată în secolul XX pentru fabricarea celebrelor baterii de rachete sovietice „Katiuşa”. Tot el a inventat rachetele de tip „bumerang” si a fost primul din lume care si-a imaginat o „căsuţa zburătoare” cu echipaj uman la bord, de fapt o primitivă staţie orbitală.
Era preocupat si de descoperirea unor noi compoziţii pentru combustibili, recomandând folosirea de carburanţi pe baza de compusi de amoniu si avansând ideea utilizării unor combustibili lichizi, total diferiţi de pulberile diverse pe bază de salpetru care se foloseau in epocă.
Pentru construcţia unei rachete Conrad Haas a folosit hârtie, lemn, lipici, bumbac si pulberi chimice. El însuşi a conceput 17 reţete în care indica granulaţia necesară pentru arderi “violente” (reteta nr. sau pentru “nici prea lente, nici prea rapide” (reteta nr. 15). Haas a fost primul care a mixat compoziţia pentru combustibilul solid cam în felul următor:”Prima dată trebuie să iei o jumătate de pfund de praf de puşcă, bine granuat si apoi putin mai mult de jumătate de pfund de pulbere de bombardă; acesta e cel mai bun material”.
Se pare că inventatorul medieval s-a condus după deviza învăţată în tinereţe: “NON COGITAT QVI NON EXPERITUR” (Nu cunoaşte cel care nu experimentează). In ultimii ani Haas s-a bucurat de preţuirea concetăţenilor săi, unul dintre aceştia fiind celebrul Albert Huet, primar al burgului de pe Cibin între anii 1577-1607.
Conrad Haas a determinat primăria oraşului să stabilească premii pentru cel mai bun ţintaş cu muscheta, organizând astfel de concursuri în fiecare lună, conştient de necesitatea exerciţiilor în pregătirea apăratorilor Cetăţii Roşii. Cel care reuşea să doboare o pasăre în zbor era privit ca un erou si purtat pe braţe din Piaţa Mică până la Arsenal. A ordonat să se înceapă lucrările la o noua turnătorie pentru tunurile sale si construirea unui nou arsenal, clădirea acestuia se păstreaza în Sibiu si se află în Piata Armelor, continuând pe Aleea Filozofilor.
Pentru demararea construcţiei Conrad Haas l-a imprumutat pe primarul oraşului Augustin Hedwig (1557-1577) cu 200 de guldeni aur si după multe tergiversări a reuşit să–şi recupereze bani, abia după un deceniu.
Scrierile si desenele lui Conrad Haas au început sa fie studiate in chiar timpul vieţii inventatorului. Printre cei mai merituoşi “intermediari” i-am putea enumera pe Johannes Schmidlip (1560-1591) sau pe Lienhardt Frönsberger care se referea la Haas încă din 1557. Dupa aproape un secol, Frank Valentin von Frankenstein (1643-1697), comite de Sibiu, publică volumul “Breviculus Pyrotehniae” cu exemple practice din domeniu. Racheta de pe copertă dovedeşte ca a cercetat manuscrisul primului rachetist din lume, sibianul Conrad Haas.
In ultimii ani de viaţă s-a bucurat de preţuirea concetăţenilor sai, unul dintre aceştia fiind celebrul Albert Huet, primar al burgului de pe Cibin între anii 1577-1607.
Conrad Haas se stinge din viata in 1579 si a fost inmormantat in cimitirul din imediata apropiere a zidurilor cetatii pe care a aparat-o, situat actualmente in perimetrul strazilor Cojocarilor, Conrad Haas si Piata Armelor.
Surprinzător este faptul că aflat o viata intreaga in slujba armelor, Conrad Haas s-a manifestat deseori împotriva utilizării invenţiilorsale în scopuri militare, dorind ca studiile sale să aibă o aplicaţie paşnică. In ultimul capitol Conrad Haas specifica :
« Sfatul meu este ca lumea să trăiasca în pace, să nu mai fie război; muschetele să fie lăsate în tecile lor, ghiulelele bombardelor să nu mai împrăştie moarte si praful de puşcă să nu mai ia foc; astfel isi pastreaza Printul banii si Armurierul viata ; acesta este sfatul pe care vi-l da Conrad Haas”.

Constantin S. Lacatus
Presedinte “Sibienii Pacifisti”