Antologie protestatară

Îmi place treaba asta cu protestele și nu mă ascund s-o spun. Îmi place din mai multe puncte de vedere.

Îmi place că, în sfârșit, s-a trezit frumoasa adormită. Românii ăia care au înghițit multe, fără să crâcnească, ani de-a rândul. S-au trezit și au glas. Asta-i fain în sine. Ok, sunt puțini în stradă. Dar sunt mulți care-i văd și care au, și ei, la rândul lor, glas.

Îmi place că s-a trezit și românul analfabet, care scrie pancarte total aiurea gramatical, dar și ăla inventiv. Vor rămâne pentru antologie mesaje ingenioase și adânci, precum:

“Eba, tatăl tău nu vrea să vorbesc cu noi”

“România, te iubesc și-mi pasă”

“Ne luăm țara înapoi”

“Help Traian Băsescu find friends. He has 0 friends”

“Mai am un singur dor, să-l dăm jos pe chior”

“Salarii, alocații, mai taie din ele, dă-le dreacu”

“Băsescu, în cazul tău, mayașii au avut dreptate – 2012”

“Chuck Norris – Help!!!”

“PDL și USL, aceeași mizerie”

“Fatal error 404: Democracy not found”

“Mahalaua ineptă spune: Vox populi, vox Dei”

“Plouă, ninge, noi vom învinge”

“Nu fiți apatici, fiți anti-patici”

“Numără, Roberta! Suntem 5 milioane”

„Vă rugăm să ne scuzaţi, nu trimitem cât furaţi“ (de la diaspora citire – protestul de la Roma)

“Noi suntem viermii cu conștiință: de sine, de țară, de neam. Voi ce sunteți?”

”Mă numesc Traian și nu dau drumu’ la ciolan”

“CIA, te rugăm, vrem și noi un președinte mai de Doamne-ajută!!!”

“Pentru Băse și Ileana, deschidem din nou Doftana”

“Fă o baie de mulțime, să vezi dacă trăim bine”

“Boc, ești puțin mai mare decât alocația mea” (purtată de o fetiță de 9-10 ani)

“Vreau o țară ca afară”

Îmi place că, într-un fel pe care nu-l mai speram, se făurește un soi de sentiment național, un soi de apartenență la un spirit, un soi de conștiință de neam. În pofida tuturor miștourilor semi-elitelor intelectuale, cu largul concurs al adevăraților lideri de opinie.

Îmi place că sunt oameni în țara asta care, în pofida tuturor consecințelor previzibile, au curajul să-și exprime liber ideile. Îmi place locotenentul Gheorghe Alexandru.

Îmi place că sunt 12 zile de când românii ies în stradă. Asta înseamnă să ai nervii tari.

Îmi place că e o poveste cu final deschis.