Ora de Sibiu
Știri in direct

“Nu m-am gândit că se va sinucide”

136

“Era un tânăr liniștit”, “nu avea probleme grave la școală”, “nu se certa cu colegii”, “nu ne-a spus niciodată că vrea să se omoare”, “n-am crezut că va face pasul în fața trenului” – puteți atribui caracterizarea oricăruia dintre tinerii care și-au luat viața. Pentru nimic, se plâng părinții și apropiații. Pentru că se simțea nimic, ar spune psihologii.

Cu tot respectul pentru suferința prin care trec acum părinții tânărului de 17 ani din Târnava, care s-a aruncat în fața trenului, să nu vezi niciun semn grav în comportamentul propriului copil, deși acesta plănuiește să se omoare, înseamnă să treci pe lângă el în fiecare zi și să nu-l observi. Să nu știi că e acolo. Să vezi în el doar adolescentul problematic, care are note proaste, face familia de rușine, chiulește prea mult de la școală și nu are niciun viitor. Este greșit să facem procesul unor părinți îndoliați și nu pot decât să sper că acest caz, la care mă refer cu precizie, este o excepție și nu regula în astfel de situații. Să sper că părinții i-au spus în ultima vreme cel puțin o dată “te iubesc”, că l-au lăudat cel puțin o dată pentru un lucru bun pe care l-a făcut, în contrapondere cu notele și chiulul, că prietenii i-au apreciat cel puțin o dată look-ul și s-au bucurat alături de el pentru cel puțin o reușită. Dar atunci, de ce s-ar mai fi aruncat în fața trenului?

Nici măcar în ultima sa clipă, băiatul nu a fost luat în serios. Deși șeful SMURD Copșa Mică – ce ironie, tocmai șeful SMURD! – l-a văzut pe șine când trenul se apropia, declară și el, la unison cu corul tragic, “n-am crezut că va face pasul în fața locomotivei”.

Avem în față simptomele unei boli cronice a secolului în care trăim. Boala ignoranței față de copii. Ca orice epidemie, s-a răspândit în toată lumea și în toate mediile sociale, fără deosebire. Săracii își lasă copiii să se joace în zloată cu orele, fără să verifice dacă mai sunt acolo. Printre ei. Părinții din clasa medie inventează o duzină de “activități extracurriculare”, de la înot, la pian, la balet și la karate, ore cu care își cumpără, de fapt, propriul răgaz. Pentru avuți e mult mai simplu: bani la discreție, libertate deplină. Hăuri imense între noi și copiii noștri. Dar ne hrănim iluzia unor părinți responsabili doar pentru că-i hrănim sănătos și le ținem lecții de morală maniheistă. Asta-i bine, asta-i rău. Ți-am spus o dată, sper c-ai priceput, nu mă face să-ți tot repet.

Nimeni n-a știut că tânărul din Târnava se va sinucide. Pentru că nimeni nu l-a ascultat cu adevărat.

 

Primește titlurile instant

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Folosim cookie-uri pe site-ul nostru pentru a putea colecta si folosi date ce ne ajuta sa personalizam continutul si reclamele afisate, pentru a oferi utilizatorilor functionalitati integrate cu platformele social media si pentru a analiza traficul pe site. Impartasim informatiile privind modul in care utilizatorii folosesc site-ul cu partenerii nostri care utilizeaza de asemenea tehnologii online, precum cookies, pentru a colecta si folosi date personale pentru a personalize continutul si reclamele afisate, pentru a oferi utilizatorilor functionalitati integrate cu platformele social media si pentru a analiza traficul pe site si pe intreg internetul. Poti oricand sa te razgandesti si sa iti revizuiesti alegerea. Accept Detalii

Loading...