VEZI FOTO FITS 2012, ZIUA II – PLĂTITUL de teatru

1 129

Nu știu dacă aveam nevoie neapărat de o demonstrație practică a motto-ului de anul acesta al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu: „Cultura face diferența”!

Ieri, urmăream spectacolele stradale, alături de public, persoane acreditate, fotografi. I-am revăzut cu plăcere pe cei de la International Show Parade Srl, cu ale lor Ritmuri comice, deși cîntau aceleași piese, spectacolul a fost diferit, altele momentele de interacțiune cu cei care i-au urmărit prin ploaie, pe pietonala Nicolae Bălcescu. După ei, am văzut o parte din spectacolul de teatru și jonglerii, Viața este…, al lui Matthias Romir, din Germania. Pun pe seama ploii și a faptului că era la a doua reprezentație în decurs de o oră, anumite stîngăcii, îi mai cădea o bilă, unul, două, trei popice. A fost amuzant în partea de introducere cum a vorbit cu publicul din cabina de telefon, întrebînd și asigurîndu-se că cei prezenți vorbesc/înțeleg limba engleză, pentru a afirma apoi: „Bine atunci, voi vorbi în germană!”

Aș fi vrut să văd spectacolul Floarea de lotus, al companiei japoneze Tomoe Shizune & Hakutobo, programat la Teatrul Gong dar nu mai erau locuri, din păcate! Așa că, am revenit la ce se întîmpla pe stradă, Fanfara de la Cozmești, i-am prins în Piața Mică. Ca și instrumentiști, cred că erau mult mai pricepuți decît italienii de mai devreme dar n-aveau nici un fel de prezență scenică, cîntau serios, pe principiul: eu cînt, nu vorbesc, nu zîmbesc! Îi însoțea o domnișoară, și ea puțin stingheră, dansa pe ritmurile ușor orientale. N-am înțeles de ce erau bine protejați, înconjurați de voluntari care împingeau publicul, fanfara italienilor n-a avut absolut nici o problemă cu interacțiunea, asta era și miza spectacolului!

După ce m-am trezit o dată mutată din loc, iar cînd am ridicat privirea din ecranul camerei foto, am văzut că era unul dintre voluntari și m-am conformat, urmează partea doi: eu, tot cu nasul în ecran! A se nota că mergeam cu spatele, în fața fanfarei, prin spațiul îngust dintre Primărie și Biserica Catolică și că încă nu mi s-a deschis ochiul soacrei în ceafă. Mă trezesc cu un braț care mă dă brutal la o parte, ridic ochii, un june înalt, cu un obiectiv foto de jumătate de metru. Mă admonestează, iritat: „Dă-te la o parte, nu vezi că am ecuson?! Trebuie să fac poze!” Privesc la el, da avea legitimație atîrnată de gît, nu știu codul culorilor, îi spun că „De acord, ce-i cu asta, și eu am atîrnată acreditarea de presă! Și eu fac fotografii!” Brutal și disprețuitor: ,,Da, dar eu sînt PLĂTIT DE TEATRU!” M-am declarat învinsă în gînd, eu nu eram plătită de nimeni, scriu și fotografiez doar din pasiune pentru teatru!

Peste două minute, l-am văzut din nou, îl trăgea la o parte pe un alt domn fotograf, se pare că nu îi ajungea nici spațiul Pieței Mari pentru a se desfășura! Fără pretenții de fotograf profesionist, găsiți mai jos clișee surprinse în cea de-a doua zi de Festival.

[wpg_thumb]

 

 

 

 

Primește notificări pe mobil la fiecare știre

Alte subiecte de interes
1 Comentariu
  1. Geo scrie

    Ce sa faci, unii sunt mai „acreditati” decat altii…

Lasă un răspuns

Adresa ta nu va fi publicată

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Primește știrile zilei seara pe email
Abonează-te și îți trimitem în fiecare seara un email cu știrile zilei de pe Ora de Sibiu
Renunți oricând. Nu vom folosi adresa ta in scopuri de marketing pentru terți fără acordul tău.