Voluntarii care sunt ”ambulanța sătească” în cătunele județului Sibiu

0 172

Un proiect derulat de câțiva ani dă roade cu succes în satele județului Sibiu. Mai mulți voluntari de la Crucea Roșie acordă primul ajutor până ce ambulanța ajunge în cătunele cele mai izolate ale județului.voluntar

Săteni din mai multe localități izolate au fost pregătiţi de Crucea Roşie Română pentru a acorda primul ajutor, până la sosirea ambulanţei. Este vorba de voluntari care, de multe ori, au făcut diferenţa dintre viaţă şi moarte.
Toate bune până acum. Dar programul acesta, pe cât este de frumos, pentru că aceia care fac munca asta din pustietate sunt voluntari, riscă să intre în colaps. [contextly_auto_sidebar id=”cUc40QvCRTtHUS263hLUyr0N67TUPcBj”]Asta înțeleg din ce-mi spun chiar reprezentanții Crucii Roșii, care mi-au făcut un scurt istoric al întregii operațiuni, începută în 2012. La vremea aceea, cu ocazia Galei Crucii Roșii, s-au strâns primii bani, adică vreo 30.000 de euro. Era nevoie de echipamente, de instruire. S-a mers pe ideea unui proiect-pilot. Adică din fiecare județ a fost ales un sat în care să fie aplicată această idee. Totul a pornit efectiv în 2013, dar treaba asta ar fi urmat să stea pe umerii Societății Naționale de Cruce Roșie până la finele lui 2014. Pentru ca apoi autoritățile locale să preia responsabilitatea financiară a susținerii logistice.
Voluntarii care acționează în comunitățile izolate au o trusă medicală cu tot felul de consumabile. Aceste materiale trebuie reîmprospătate permanent. Asta înseamnă o cheltuială care se învârte în jurul cifrei de 300 de euro. Anual. Din câte spune acum directorul general al Crucii Roșii Române, Ioan Silviu Lefter, mulți primari din țară, nu numai cei din localitățile unde se aplică proiectul-pilot, au vorbit, de-a lungul timpului, laudativ față de ideea asta. Ba chiar și despre extinderea ei în alte regiuni. S-au organizat așadar tot felul de ședințe în diverse județe, unde reprezentanții Crucii Roșii au expus chestiunea legată de necesitatea susținerii din partea autorităților locale. Gata, facem, dregem, au răspuns edilii. Dar dincolo de vorbe, până în momentul de față, nu se evidențiază nici pe departe fenomenul concretizării. Nu-i nimic, pot spune, din ce am observat la oamenii acestei organizații naționale cu scop caritabil, conform celor de la România Liberă.
Proiectul intitulat „Puncte de prim ajutor în zone izolate“ nu are nici pe departe zilele numărate. Cel puțin în cazul acestor 41 de entități, din tot atâtea județe, deja înființate. E considerat un program de suflet, cum îl descrie oficialul Crucii Roșii. Am văzut asta când m-am dus la filiala din Sibiu. Voluntarii caută, zi de zi, soluții financiare pentru ca acolo, undeva, departe, salvatorul să nu ducă lipsă de nimic, nici măcar o secundă.

Acasă la salvatorul sătesc din Alămor
Și uite așa am ajuns s-o cunosc pe Anița Talpoș din satul Alămor, care ține de comuna Loamneș. Satul se află la 30 de kilometri de orașul Sibiu. Șoseaua e bună până în locul în care mi-am propus să ajung. La un moment dat, însă, ai de trecut peste un deal și acolo șoseaua se încolăcește de câteva ori, pentru ca apoi să se lase pradă unei văi largi. Satul se vede abia acum în zare. Anița mi-a zis după aceea că tocmai în acel loc, pe deal, iarna, când ninge mult, zăpada viscolită e ca un zid în fața oricărui trecător. Altfel o comunitate mare, cu vreo 400 de fumuri, zice soțul, Ioan. Un fum înseamnă o casă. Dacă pui la socoteală câți stau sub fiecare acoperiș, ies cam vreo mie de suflete în satul acesta. Unde oamenii, majoritatea bătrâni, trăiesc din cultivarea pământului și creșterea animalelor.
Anița zice că, de câțiva ani încoace, este îngrijitor la domiciliu, angajată ca atare de Primăria din Loamneș. A făcut cursurile necesare acestei activități tot la Crucea Roșie. Acolo a învățat și cum se acordă primul ajutor. Amintindu-și de o vecină de-a ei care, cu ani în urmă, a născut în poarta casei. Norocul a fost că i-a sărit în ajutor o femeie din împrejurimi, care știa exact ce trebuie să facă. Copilul s-a născut, l-au spălat, l-au pus în scutece. Până a venit Salvarea, după vreo oră, pruncul deja fusese pus la sânul mamei. „Cam așa e pe aici, pe la noi“, spune Anița. O văd plină de vioiciune, nici o clipă stând locului. Revenim la subiectul de acum, gazda spunându-mi că anul trecut, în februarie, a primit telefon de la Crucea Roșie din Sibiu. Au întrebat-o dacă vrea să devină voluntar pentru primul ajutor în comunitatea ei. Nu s-a dat în lături de la treaba asta. A mai trecut printr-un curs de prim ajutor. Nu numai teorie. A făcut și practică, în satul ei. Pe urmă îmi arată rucsacul roșu, cu sigla Crucii Roșii pe el. O pun să-mi descrie tot ce are înăuntru. Apă oxigenată, betadină, pansamente sterile, bandaj elastic, foarfecă, leucoplast, lanternă, măști, cutie pentru risc biologic, pansamente la minut. Trecem la lucruri mai complexe. Aparat pentru măsurarea glicemiei, un tensiometru și un aparat EKG cu ajutorul căruia se transmit în mod automat datele către un serviciu de cardiologie, în așa fel încât poți să afli în timp optim care e starea pacientului tău.

Registrul de intervenții
Dacă e să meargă în celălalt capăt al satului, la un kilometru și ceva distanță, își ia soțul, cu mașina. Nu trece zi să nu sune cineva după ea. Are telefonul mobil asigurat tot de Crucea Roșie. Dar ce spui că o cheamă vecinii în timpul zilei. Să vezi noaptea! Răspunde la orice oră. O întreb de cazurile mai grele pe care le-a avut. Scoate dintr-un sertar un caiet gros, cu coperte cartonate. Registrul de intervenții. Conform procedurii, este obligată să noteze ora și data fiecărei intervenții, numele pacientului, problema de sănătate pe care acel om o are. Te duci la el, evaluezi starea lui, acorzi primul ajutor, apoi, dacă situația e gravă, anunți Salvarea. Ascultând cum vorbește femeia asta, cu precizie, de diverse situații cu care s-a confruntat, îmi dau seama că, atunci când e în legătură, telefonic, cu ambulanța, știe să descrie clar starea suferindului.
„Să spui corect, la ambulanță, care e starea pacientului e foarte important pentru medici. Ei pot să-și dea seama cât de grav e cazul“, îmi explică ea. Deja s-a făcut un an de când se ocupă de treaba asta, zicând că „tot ce fac acum mi-a schimbat viața“; în bine, adaug, după cum îi văd ochii lucind. Se uită în registrul ei și vede data de 18 iunie 2014, când un copilandru a căzut cu bicicleta și s-a tăiat la cot. Sau data de 4 august, când o fată de 12 ani avea umărul dislocat, din cauza unei agresiuni. Mai aflu de un bărbat în toată firea care căzuse din căruță, la șase dimineața. Se ducea la oile lui. A mai fost un copil care s-a lovit cu capul de o piatră.
„Cele mai multe accidente apar la muncile agricole. Bătrânii au, în general, probleme cu tensiunea“, aud de la Anița. Ei o cheamă și ca să mai audă un glas de om, dacă s-au săturat de singurătate. Unii au o adevărată colecție de pastile pe care trebuie să le ia în fiecare zi, dar se încurcă în ele. Anița citește instrucțiunile date de medic și le pune ordine în buline. Apropo de cadrul medical, e cineva care vine în sat de trei ori pe săptămână, pentru câteva ore. Văd și dispensarul abia construit, prin efort local, în centrul satului. La etaj sunt două dormitoare. Dar nici un medic n-a venit să se stabilească aici, până acum. Este mult mai bine, oricum, față de rulota care fusese până nu demult, cu rol de dispensar, donată de niște francezi.
„De multe ori sun pe doctor și cer sfatul, când mă duc la câte un caz. Colaborăm foarte bine“. Mai aflu despre femeia din fața mea că are 47 de ani și liceul economic la bază. Dar și că în comunitatea din care de o viață face parte i se spune, mai nou, salvatorul sătesc.

Acțiuni caritabile la foc continuu
Am ajuns până în satul Alămor însoțit de un voluntar de la Crucea Roșie din Sibiu. Omul n-a făcut neapărat pe ghidul. Avea treabă aici. Venise să-i aducă Aniței un tensiometru nou. Drumuri de acest fel se fac tot timpul, pentru ca trusa de prim ajutor să fie mereu în perfectă stare de funcționare.
„Sunt multe alte sate în județul Sibiu, mai ales cele de pe Valea Hârtibaciului, care au nevoie de un asemenea punct de prim ajutor. Noi susținem în continuare buna funcționare a punctului din Alămor. Manevra de prim ajutor poate face diferența între viață și moarte. Este foarte important pentru oamenii din asemenea sate să primească sprijin imediat după un accident. Primele minute sunt esențiale. Mai este și sprijinul acordat vârstnicilor în monitorizarea tensiunii sau glicemiei“, spune Rodica Vâcă, coordonator administrativ al filialei Crucii Roșii din Sibiu. Am găsit o activitate febrilă în acest loc. Programe de tot felul pentru strângere de fonduri și scopuri dintre cele mai diverse. Remarc ajutorarea copiilor care au un singur părinte, susținerea centrului de plasament din localitatea sibiană Turnu Roșu. De unde bani? Pentru că tot se apropie 1 martie, voluntarii confecționaseră peste 1.000 de mărțișoare, pe care să le vândă. Mai sunt și firme care răspund prezent în fața unor scopuri nobile. Sursa: România Liberă

Primește notificări pe mobil la fiecare știre

Lasă un răspuns

Adresa ta nu va fi publicată

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Primește știrile zilei seara pe email
Abonează-te și îți trimitem în fiecare seara un email cu știrile zilei de pe Ora de Sibiu
Renunți oricând. Nu vom folosi adresa ta in scopuri de marketing pentru terți fără acordul tău.
Loading...