Guvernul a mâncat în timpul şedinţei salam de Sibiu, în cinstea omologării produsului ca marcă de Indicaţie Geografică în UE

730

salam de sibiu

Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Suciu, a declarat, vineri, că membrii Cabinetului au sărbătorit omologarea salamului de Sibiu ca marcă de Indicaţie Geografică în UE mâncând câteva felii în şedinţa de Guvern de vineri seară şi a oferit, la finalul acesteia, două farfurii şi jurnaliştilor.

„Avem nişte felii de salam, să nu suferim împreună de foame. Noi am avut ocazia să mâncăm aceste felii de salam în şedinţa de Guvern, dintr-un motiv foarte simplu: e salam de Sibiu şi astăzi s-a obţinut statutul de marcă cu indicaţie geografică pentru salamul de Sibiu”, a spus Suciu, în deschiderea briefing-ului de presă care a urmat şedinţei speciale de Guvern de vineri.
Suciu a precizat că sunt cinci firme în România care au dreptul să producă salam de Sibiu.
„Am vrut să marcăm împreună momentul, dacă şi-aşa ne-a prins seara la ora asta în clădirea Guvernului”, a glumit Suciu, după ce şedinţa Executivului s-a terminat după ora 21.30.
România a reuşit să înregistreze la nivel european ‘Salamul de Sibiu” ca produs de Indicaţie Geografică Protejată (IGP).
Ministrul Achim Irimescu îi felicită pe membrii Asociaţiei producătorilor de Salam de Sibiu care au aplicat şi au obţinut la data de 19 februarie înregistrarea ca produs protejat şi recunoscut la nivelul Uniunii Europene şi îi încurajează pe toţi producătorii de produse de calitate să le urmeze exemplu.
Salamul de Sibiu este cel de-al doilea produs recunoscut după Magiunul de Prune Topoloveni, înregistrat în anul 2011.
Producătorii de salam de Sibiu din România sunt Agricola Bacău, Aldis, H&E Reinert, Salsi, Scandia România şi CrisTim.
Istoria salamului de Sibiu începe în 1910, când un italian pe nume Filippo Dozzi, a început să producă, la Sinaia, acest salam crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung şi garanţie de câteva luni, anunţă Ministerul Agriculturii.
La început, acest produs era vândut sub denumirea „salam de iarna”, iar pe ştampila de export era inscripţionată „Vama Sibiu”, întrucât acesta era punctul de ieşire spre imperiul Austro-Ungar.
Pentru că şi în Ungaria exista un salam asemănător cu cel produs în România, în comenzile venite din străinătate, produsul a devenit mai întâi „salam din vama Sibiu”, pentru ca apoi să fie numit „Salam de Sibiu”.
Pe la 1930, o bucată ajunsese să aibă peste zece kilograme, iar în perioada comunismului erau vestite salamurile de aproape un kilogram.
România are o tradiţie de peste 100 de ani în producerea Salamului de Sibiu, pentru care există o documentaţie foarte bogată care atestă că produsul a început concomitent în două zone diferite din România, arealul Sibiului (Mediaş) şi cel a Văii Prahovei.
Recunoaşterea pe piaţa europeană impune stricteţe privind respectarea reţetei de la 1910. Pe scurt, trebuie să conţină: carne provenită de la porci ajunşi la maturitate, slănină tare, care să fie maturată cu produse alcoolice, iar la suprafaţa sunt folosite culturi de mucegai nobil.
Recunoaşterea ca produs tradiţional dă dreptul fabricanţilor din România să primească 2 milioane de euro de la UE pentru promovarea produselor în afara graniţelor ţării.
Potrivit datelor MADR, la nivel mondial sunt garantate 1.427 de produse tradiţionale, din care 1.404 din Uniuniunea Europeană. România mai are pe lista de aţteptare cel puţin două produse – telemeaua de Ibăneşti şi novacul afumat.
Cele mai multe produse protejate sunt din Italia (296), Franţa (243), Spania (205), Portugalia (139), Grecia (106) şi Germania (96).

Sursa www.news.ro

Primește notificări pe mobil la fiecare știre

Alte subiecte de interes
Lasă un răspuns

Adresa ta nu va fi publicată

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Primește știrile zilei seara pe email
Abonează-te și îți trimitem în fiecare seara un email cu știrile zilei de pe Ora de Sibiu
Renunți oricând. Nu vom folosi adresa ta in scopuri de marketing pentru terți fără acordul tău.