Să ne eliberăm de scaiul răutății!*

0 115

Vă este, desigur, cunoscut faptul că Sfântul nostru Părinte, Papa Francisc, a deschis în 8 decembrie 2015 Jubileul extraordinar al milostivirii care se va încheia în 20 noiembrie a.c.

Ca urmare duminica de astăzi a doua a Paştelui, închinată Divinei Milostiviri, are o semnificație deosebită în acest an sfânt. În minutele care urmează să medităm asupra relaţiei noastre cu milostivirea. Uneori am impresia că toată treaba asta cu milostivirea, cu Tatăl milostiv, nu funcţionează prea bine într-o lume ca a noastră. Pare un concept prea dulceag, prea blând, prea soft, pentru o lume dură, o lume însetată de adrenalină. Din milostivire, spun unii, lipseşte adrenalina şi lumea vrea tocmai adrenalină. Sursa? Nu contează, importante par doar palpitaţiile, șocul, suspansul ….

Într-o lume crescută în violență, un soi de violență domestică /stradală/ statală având rădăcinile într-o răutate gratuită şi de cele mai multe ori alimentată de tot soiul de jocuri, filme, întâmplări sângeroase şi imagini apocaliptice, lumea are nevoie mai mult de duritate decât de blândețe pentru a se trezi. Sau dacă are nevoie de blândețe, de milostivire, acestea trebuie să vină într-o formă care să conțină minimul de adrenalină necesar pentru a supraviețui. Lucrurile par clar sintetizate de unii:„Cei buni sunt proşti – eu nu vreau să fiu prost!” Ba mai mult, prostia nu pare legată doar de bunătatea care se oferă, dar şi de bunătatea care se primeşte. Altfel spus, lumea nu vrea nici să dea, dar nici să primească milostivire, iertare. Pare prea riscant într-o lume dominată pe forță și violență. Deși acest risc ascunde în el o imensă doză de adrenalină. Dar cine mai riscă?

Am ajuns în situația tristă în care ne trezim doar dacă vedem sânge, moarte. Așa a fost la tragedia din clubul „Colectiv”, așa este acum în cazul bebelușilor care mor în spitale, infestați cu niște bacterii misterioase. Sângele, durerea, moartea ne trezesc mai repede decât milostivirea, blândețea, iertarea. Trist!

Dar rămâne iubirea, nu?”, strigă unii aproape victorioși. Mă îndoiesc: iubirea presupune iertare, blândețe, milostivire, iar acestea, cum spuneam, nu prea mai interesează pe nimeni.

Iubirea interesează şi e căutată mai mult atunci când vine și cu ceva adrenalină la pachet. Poate de aici și setea unora după adrenalina din iubirile, aventurile interzise în toate formele și formulele ei. Însă acea iubire simplă, curată și statornică pare atât de incredibilă, imposibilă, neinteresantă.

Cu iubiri de-o viață şi cu milostivire se pare că nu mai impresionezi pe nimeni. Pare atât de firesc, normal ca Dumnezeu să fie milostiv, bun. E problema lui că e aşa! Însă lumea vrea un Dumnezeu care să-i semene, nu vrea să semene ea cu Dumnezeu: decât să fie ea milostivă ca Dumnezeu, mai bine să fie Dumnezeu nemilos ca ea.

Mă întreb: ce s-a schimbat în inima oamenilor din Roma, din Paris, din București, din Sibiu etc., de când s-a deschis anul milostivirii? Mai nimic. Ce s-a schimbat în inima mea? Mai nimic! În inima ta?… Dar ce s-ar întâmpla dacă acum aș ieși pe stradă și aș începe să le spun oamenilor: „Încă trei zile și orașul nostru va fi nimicit… praf și pulbere se va alege de el și de locuitorii lui”? Toți m-ar considera nebun! Și totuși, dacă peste trei zile va fi așa? Dacă până la urmă și Domnul ar spune: adrenalină vreți, adrenalină vă dau?! Salvarea noastră vine din faptul că el nu crede că cel care este bun e prost. Dar și răbdarea lui are o limită. Poate încă trei zile, trei ani, trei decenii… Poate mâine sau chiar astăzi!

Însă până atunci să ne întipărim în minte acest adevăr: milostivirea/ iertarea/blândețea/bunătatea au în ele la fel de multă adrenalină ca moartea, sângele etc. Aceasta pentru că toate cer un curaj pe care omul nu-l mai are. Doar Dumnezeu pare să mai aibă curaj să fie milostiv într-o lume care vrea doar adrenalina din violență, din răzbunare.

Mesajul Anului Milostivirii este clar: Iartă! Privește la Tatăl milostiv! Privește şi imită-l!  Abia atunci vei simți în inima ta adrenalina care vine din curajul de a ierta. Abia atunci vei simți nevoia să-ți stăpânești dorința de răzbunare. Abia atunci vei înțelege că bunătatea și prostia nu au nimic în comun, ci mai degrabă răutatea se ține scai de cei mai puțin buni și milostivi.

 Să ne eliberăm de scaiul răutății şi să ne propunem să fim așa cum ne sfătuieşte Sfântul Părinte, Papa Francisc, și ne îndeamnă imnul anului jubiliar: „Misericordes sicut Pater” – „Milostivi ca Tatăl” .

Amin.

* Predica părintelui Oskar Raicea, pentru Duminica Milostivirii, 3 aprilie 2016, în Biserica parohială Romano-Catolică din Sibiu

Primește notificări pe mobil la fiecare știre

Lasă un răspuns

Adresa ta nu va fi publicată

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Primește știrile zilei seara pe email
Abonează-te și îți trimitem în fiecare seara un email cu știrile zilei de pe Ora de Sibiu
Renunți oricând. Nu vom folosi adresa ta in scopuri de marketing pentru terți fără acordul tău.
Loading...