Nici nu s-au adunat toate buletinele de vot, de duminică, și am intrat într-o noua competiție. PSD, vedeta zilei, alesul celor 45%, din cei 40% prezenți la vot, a deschis frontul de luptă pentru desemnarea viitorului premier. Și, ca la orice învingător, alesul lor este președintele Liviu Dragnea. Faptul că acesta este condamnat, cu suspendare, nu pare a conta. Constituția nu interzice, spune fosta ziaristă Firea. Liderul partidului învingător trebuie să fie premierul, plusează sigur pe sine, de parcă n-ar fi plagiator dovedit, fostul prim-ministru Ponta. Între Dragnea și Cioloș, poporul a ales, susține cu tupeu revoluționarul de serviciu al PSD. De altfel, chiar și Dragnea comenta duminică seara că poporul a ales premierul.

Care va să zică, după alegeri, am ajuns s-o trăim și pe-asta, în premieră europeană absolută: partidul învingător la parlamentare îl vede premier pe propriul președinte, deși acesta are o tinichea grea legată de cariera lui politică. Nu ne bucură acest „amănunt”. Nu-l dorim la nimeni. Totuși, dacă justiția s-a pronunțat definitiv, condamnarea e condamnare, fie și cu suspendare. Iar un om de stat trebuie să respecte hotărârea justiției. (Cum ar suna un comunicat de presă: „Premierul Dragnea, condamant doi cu suspendare, se află în vizită în…”?) Adică așa înțelege orice om cu scaun la cap și fără parti prίs. Ca să fiu sincer, încă de duminică seara, când cu discursul învingătorului, am simțit o schimbare de ton la Liviu Dragnea. Sigur pe sine, pe tonalități joase ale vocii, ne explica povestea cu poporul care a ales premierul, între domnia sa și Dacian Cioloș. Așadar, avem de-a face cu un exces de orgoliu, din partea învingătorului,  fără urmă de îndoială principială. Așa se vede din interiorul Republicii PSD viitorul premier.

De partea cealaltă, marii învinși, național-liberalii, nu-și recunosc proasta alegere de a-l fi amestecat pe premierul în exercițiu în ciorba electorală. De ce au făcut-o? Poate au sperat că poporul îl vede pe Cioloș simbolul liberalismului românesc. S-au înșelat amarnic. Sau poate i-au făcut pe plac președintelui Johannis. Se poate, dar tot o eroare a fost. Gurile rele spun că însuși președintele i-a mânat de la spate s-o facă. Tot proastă rămâne ideea. Grav este că așa zisa președintă a național-liberalilor, Alina Gorghiu, și-a dat azi demisia, dar n-a spus o vorbă de prostia pe care a făcut-o. Și doar național-liberalii, conduși de ea, au lansat inițiativa să transforme parlamentarele în alegeri pe criteriul premierului! S-au grăbit și au luat bătaie rău de tot. Cu excepția alegătorilor PNL, nimeni n-a gustat gălușca asta otrăvită…

Dacă discursul lipsit de viziune al învingătorului ne-a arătat un Liviu Dragnea încă preocupat de finalizarea alegerilor prin desemnarea sa ca premier, nu mai puțin adevărat este că foștii lor aliați de acum patru ani își merită soarta. Lipsiți de mașinăria de vot de peste 60% a USL, PNL s-a bazat pe toate structurile lui politice, dar a câștigat doar acolo unde au mai rezistat cele ale fostului PDL. Care PDL, în zilele lui de glorie, a fost dus spre victorii electorale răsunătoare de structurile fostului PD, urmașul lui FSN-PD, ramură a de mult intratului în istorie FSN. Ajunși aici, ne reîntâlnim și cu PSD, fostul PDSR, cealaltă ramură a FSN. Deci, putem spune că, de 27 de ani, ne-am învârtit în cercul de cretă al democrației „coordonată” de FSN, după tragicele evenimente din 1989. Priviți harta politică a României, de după 11 decembrie a.c., și vă veți lămuri!

În 1990, FSN a câștigat alegerile cu lozinca „nu ne vindem țara”. În 2016, PSD și-a menținut electoratul strâns unit în jurul partidului, cu lozinca „străinii ne cumpără țara”. În 1990, PNL a fost cel mai puternic adversar al FSN, și a pierdut cu demnitate. În 2016, PNL și-a pierdut lamentabil mare parte din susținători, pentru că doar denumirea a mai rămas de el – și aceea intrată de mult în istorie –, după cele două mariaje politice (ce s-au dovedit contra naturii) cu PD și PSD.

Iată de ce, în România PSD (sau FSN, dacă vreți), dreapta liberală nu (mai) are lideri născuți pentru o luptă directă cu stânga de origini comuniste. Actualii lideri PNL nu-și doresc decât funcții importante în stat. O dovedește criza prin care trece partidul, de un deceniu, inclusiv în acest an al guvernării tehnnocrate – sub oblăduirea mărcii apolitice KWJ. Joaca de-a premierul, în campania pentru parlamentare, a dus PNL-ul în pragul trecerii în legendă. De data asta, România PSD nu va rata ocazia să-l ajute s-o facă. (Despre ALDE prefer să nu vorbesc, nefiind după mine altceva decât o umbră a PSD.)

Comentariul meu

Lasă un răspuns