Liviu Dragnea a declarat, astăzi, c-ar fi ieșit și el în stradă, dacă n-ar fi citit ordonanța guvernului său, apărută marți pe-noptate. Altfel spus, toți criticii lucrăturii de urgență, din noaptea de 31 ianuarie, în frunte cu președintele Johannis (considerat de Dragnea autorul moral al protestelor din ultimele zile), habar nu au ce vorbesc, pentru simplul motiv că n-au citit documentele cu pricina. Parafrazându-l pe liderul PSD, spun și eu că, dacă aș fi aterizat, azi după-amiază, în România, și l-aș fi ascultat pe Dragnea, m-aș fi întrebat de ce au ieșit și ce mai caută românii în stradă. Și cum să nu-l crezi pe ditamai liderul, afirmând apăsat că el nu ar avea niciun avantaj de pe urma ordonanței de urgenţă nr. 13/2017, privind modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală?
Nu cunosc dacă afirmațiile lui Dragnea au fost discutate în detaliu. N-am urmărit conferința de presă până la capăt. Cert este că ulterior au apărut analize ale declarațiilor sale, din care transpar adevărurile și falsurile pe care le-a susținut în fața ziariștilor. Falsul cel mai grosolan mi se pare „urgența” ordonanței de marți noaptea. Despre acest subiect, Dragnea a susținut că era nevoie de-o măsură cu caracter urgent, din cauza solicitărilor CCR, în legătură cu abuzul de serviciu. Or, în realitate, nici poveste. Curtea a făcut doar o precizare la definiție, de care instanțele trebuie să țină cont, dar nu a dezincriminat fapta. Și-atunci, cum rămâne cu ordonanța de la miezul nopții? De ce nu s-a optat pentru un proiect de lege supus, ulterior, dezbaterii parlamentare?
Dacă ne amintim bine, preferința pentru „urgența” modificărilor legilor penale, în detrimentul dezbaterii publice a unui pachet de legi pentru securitatea națională, a fost mărul discordiei, care a adus la cele mai mari proteste de stradă de după 1989. Pentru Dragnea și mass-media bucurește specializate în propagandă și dezinformare, acestea sunt doar efecte ale manipulării și minciunilor oamenilor lui Johannis…
La ora la care scriu aceste rânduri, se știe că PSD nu renunță la ordonanța 13, din „marțea neagră” – ediția a doua, după cea din 2012. Iar manifestanții sunt, la fel ca în ultimele seri, în piețele marilor orașe ale țării. Mai știm că ambasadele țărilor occidentale la București au manifestat îngrijorări față de maniera în care PSD+ALDE înțeleg să conducă, asemenea unui partid unic. Iar, în parlamentul de la Bruxelles, în dezbaterea pe seama situației din țară, am reușit să ne facem de râs, datorită a două reprezentante ale noastre, cu apucături de mahala. Atât de urât s-au certat, încât vicepreședintele parlamentului a fost nevoit să facă afirmații tăioase la adresa României, în urma acestui comportament total impropriu, la un nivel atât de înalt de dezbateri politice.
La ce ne mai putem aștepta? Cine va tăia nodul gordian al crizei, în care PSD a adus țara, la o lună după începerea mandatului? Pentru cei care doresc integrarea europeană a României, va fi foarte greu să răspundă la aceste întrebări. În primul rând, pentru că, după alegerile de la „11.12”, nu se mai știe dacă majoritatea cetățenilor mai susține ideea integrării. Apoi, nici guvernul actual nu pare foarte conștient de obligațiile României față de UE. „Marția neagră”, din 31 ianuarie, a dovedit-o. Orice ar spune Liviu Dragnea, nu criteriile integrării în UE i-au animat pe liderii PSD, care au pus la cale lucrătura de urgență….
Pentru că moțiunea de cenzură a PNL+USR, depusă tot în aceste zile, nu are șanse să calmeze spiritele, la ce ne putem aștepta? Poate la un nou protest maraton de tipul celui de acum 27 de ani, în Piața universității bucureștene. Și?, vor ricana urmașii feseniștilor de-atunci. „Piața” n-a rezolvat nimic. Și care a fost prețul? Cei 17 ani de întârziere, până când am convins Bruxelles-ul să ne accepte în UE. Și, iată, după numai șapte ani de la aderare, două partide, PSD+ALDE, vor să controleze autoritar cele două puteri ale statului, Parlamentul și Guvernul, ignorând principiile UE. Să nu-mi spună mie cineva că o fac în folosul interesului nostru național.
