Ora de Sibiu
Știri în direct

O gafă monumentală a administrației sibiene

1 30

Cine nu știe că statuile poartă nu doar mesajul sculptorului, ci, mai ales, pe al celui imortalizat? Statuile au legături directe sau sugerate cu istoria locurilor unde sunt ridicate și, cu timpul, se integrează în acel spațiu de civilizație. Nu poți ridica statui doar de dragul de-a le ridica. La comandă politică sau pe bani, s-a mai auzit, dar nu e cazul… Și-atunci cine mă poate lămuri și pe mine ce rost a avut amplasarea bustului unui om de cultură, la Sibiu, fără ca personalitatea acestuia să întrunească una din condițiile de mai sus? Sau, mă rog, oricare alta, valabilă, dar pe care n-o cunosc eu.

Este cazul bustului dezvelit astăzi, sub ochii administrației locale. Numai ai administrației locale, pentru că n-am auzit să fi participat vreun membru al UAP sau vreun critic de artă, cum se obișnuia pe vremuri…

În opinia mea, a fost o gafă monumentală (ca să fim la subiect) a administrației Sibiului, oraș cu mari pretenții culturale. După evenimentul de astăzi, doar cu pretenții… Bine că există prietenul Google, asa am aflat cine a fost muzicianul Nicolae Bretan. Tot respectul, dar omu’ n-a avut NICI O LEGATURA CU SIBIUL, stimați edili și alți culturnici locali de pe Tribunei!!! De Radu Stanca, însă, de exemplu, știe tot sibianul. Chiar dacă, mai mult ca sigur, sunt destui care au auzit de el doar după ce teatrul de stat local, aflat (CULMEA!!!) vizavi de bustul dezvelit azi, a primit numele său. Însă poetul, dramaturgul și regizorul Radu Stanca este legat de celebrul Cerc literar de la Sibiu (știați, stimați edili?) și de (re)nașterea teatrului modern sibian, după al doilea război mondial. Toate acestea le cunoaște, sunt sigur, și directorul actual al TNRS, motiv pentru care îl întreb: d-le Constantin Chiriac, n-ați avut niciun cuvânt de spus, la cestiune? D-voastră, cel care, cu ceva timp în urmă, anunțați planuri mari de modernizare a zonei, ce integrează și teatrul de stat, și, începând de astăzi, bustul ilustrului necunoscut!?

De când cu statuia lui Gheorghe Lazăr, din Piața Mare, controversată, refăcută și mutată de unde a fost amplasată inițial, am impresia că edilii locali și-au pierdut simțul artistic. Ori n-au consilieri cu simțul datoriei și curajul opiniei, capabili de sfaturi bune și pertinente. Și totuși modele de sculpturi bine lucrate și amplasate ar fi. Ele au devenit adevărate repere de orientare, în orașul nostru: „Schiller”, „Teutsch” sau aleia „nemuritorilor” din parcul Astra. Și-atunci?

Ce ne-a lipsit… scuzați-mă, de ce un muzician cunoscut la Bistrița, la Cluj, dar prea puțin sau, probabil, deloc, la Sibiu, a fost „ridicat” pe soclu tocmai în fața TNRS? Cu siguranță, condițiile legale au fost îndeplinite. Mă refer la birocrația administrativă. Însă, poate nu cunosc eu, n-am auzit să se fi purtat discuții în cabinete importante sau medii publice, despre „adoptarea” viitoarei lucrări artistice. În schimb, când a fost vorba de statuia emblematică a vechiului burg –  cea a sfântului Ioan Nepomuk –, a fost suficient să apară ideea reamplasării, că imediat au urmat, în valuri, contrele. Motiv pentru care, în Piața Mare, este evidențiat cu roșu (după renovarea din 2005-2006) numai perimetrul soclului ei de altădată. Poate, cine știe, va veni o generație luminată, care va dori să aducă centrul istoric la forma consacrată în istoria veche a Hermannstadt-ului.

Închei cu o notă pilduitoare. Prin anii 70, ai secolului trecut, într-un orășel din Danemarca,  primarul i-a șocat pe consilierii săi, spunându-le că dorea să amplaseze o sculptură, în centrul localității. De ce? Simplu: ca să-i mărească atractivitatea. Neavând prin apropiere nicio operă de artă, s-a gândit să viziteze țări cu bogate tradiții culturale. Una din ele, Italia – putea fi alta?, i-a dat și soluția. Ceva modern, care, așa cum își dorea primarul, îi va surprinde pe turiști. Și a cumpărat-o. Acasă, însă, a trezit mari dispute pro și contra adoptării acelei „arătări” avangardiste. Până la urmă, a câștigat gruparea pro. Iar opera și-a găsit locul în orășelul de la Marea Nordului. Un timp, mulți o remarcau, puțini o apreciau. Până când un străin a realizat ceea ce danezii n-au fost în stare: sculptura purta o semnătură celebră – Amedeo Modgliani, marele artist plastic, de la începutul secolului XX. De-atunci, orășelul danez a câștigat o imensă notorietate europeană, și nu numai, deținând un „Modigliani” unicat. Vă asigur că povestea nu-i născocită de mine, deși, pentru unii, așa poate părea…

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

  1. GEORGE MARINA spune

    DORIN,ESTI CU ADEVARAT UN JURNALIST MONUMENTAL!
    ITI MULTUMESC CA EXISTI! SUNT MANDRU CA MA CONSIDER UN VECHI PRIETEN! ITI DORESC MULTA SANATATE SI PUTERE DE MUNCA.
    CU DRAG, GEORGE MARINA.

Loading...
script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js">