Ora de Sibiu
Știri în direct

Centenarul vrajbei noastre

0
xcape room sibiu

Kelemen Hunor, liderul majorității maghiarilor români (cetățeni ai României, vreau să zic), cere românilor să-i înțeleagă pe concetățenilor lor că nu pot și nu vor sărbători centenarul unirii de la 1918, consfințită prin Tratatul de la Trianon. Eu unul îi înțeleg. Nici noi n-am putea sărbătorii cedarea Basarabiei, din 1940, sub presiunea ultimatumului Rusiei staliniste. După cum nici ungurii noștri n-ar putea face din Dictatul de la Viena un motiv de mândrie. Mi se pare curios faptul că nimeni nu comentează, într-un fel sau altul, perioada de conviețuire comunistă. Nu se comentează pro sau contra faimoasei Regiuni Mureș Autonomă Maghiară, din inima României. Să fi fost comuniștii mai înțelepți și binevoitori cu minoritățile, decât suntem  noi, astăzi, în plină epocă a incluziunilor sociale? Mă îndoiesc. Mai mult ca sigur, regiunea a avut la origini ordinul internaționaliștilor sovietici (urmașii imperialiștilor țariști), interesați în dispariția mândriilor naționale, în țările supuse din estul Europei, după al doilea război mondial.

Așadar, dacă e să ne „luptăm” în date istorice dătătoare de fiori naționaliști, din ultimul veac, nu mai scoatem la lumină soluția conviețuirii româno-maghiare din România. Și va fi un centenar al vrajbei, tot holbându-ne încrâncenați unii la alții, pierzând și șansa europenizării societății noastre. Ar fi un mare păcat pentru destinul Proclamației de la Alba Iulia, din 1918, dovada supremă a vizionarismului liderilor ardeleni români de-atunci, cu trimiteri la actualele principii de conviețuire ale UE. Iar, în condițiile de astăzi, ieșirea din proiectul integrării europene ar duce inevitabil România în proiectul Eurasia, sămânța noii colonizării rusești. Nu vreau să speculez, dar pentru mine ar însemna dezastrul integral al europenității noastre.

Nu m-a surprins faptul că declarația lui KH a bulversat numeroase minți care se înfierbântă numai la auzul cuvântului ungur. Știu, este dovada necunoașterii istoriei mileniare a Transilvaniei, a fundamentelor moral-ideologice ale unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat, de acum un secol, dar și a existenței unor curente actuale de idei de import. Nu este treaba mea să identific sursele acestor curente de idei. Pentru mine, e clar de unde vin. Problema mare o văd în lipsa dezbaterilor serioase legate de centenar. Totuși, după o sută de ani, în care viața unor popoare s-a schimbat radical, asemenea dezbateri ar duce la conștientizarea, de la vlădică, la opincă, a riscurilor majore întreținute, volens nolens, de permanenta încordare extremist-naționalistă în care trăim.

În fond, ce e atât de greu de înțeles că la rădăcina încordării este un amalgam de sentimente firești, adânc alterate de percepții false, de orgolii preluate de la înaintași și interpretări tâmpe de actualitate, de ambiții politice născute în suflete căpușate de imoralitate? Numai asemenea trăiri pot naște ideea pericolelor teritoriale, cum este groaza celor care spun: „Ungurii vor să ne ia Ardealul”. Ca să ce? Să-i schimbe relieful? Structura demografică? Pe de lată parte, nici ungurii români n-au pierdut ocazii, după ocazii să se dea mari nu doar în comunism, dar mai ales după. Așa s-a ajuns, după 1989, la guvernări din care UDMR n-a lipsit. Și n-au fost puține. I-aș întreba pe alde Hunor, de ce? De ce, d-lor, v-ați băgat la atâtea guvernări? N-ați aflat de Trianon decât recent, de când românii au început sârba naționalistă în pregătirea centenarului? Nu cred. N-ați simțit că doar Rusia lui Putin mai vorbește de asigurarea securității statului prin preluarea de teritorii de margine? Nu cred. Și-atunci? De ce n-ați pus condiții de intrare la guvernare, gen: descentralizarea și regionalizarea României și sincronizarea urgentă a legislației interne cu cea a UE? Ca să nu mai vorbim de jaful infrastructurii rutiere naționale.

Mai spun doar atât: după un secol, e cam târziu să te cerți pentru Trianon. După cum la fel de grav e să crezi că fentând viitorul României, o mai poți conduce cu promisiuni fără acoperire, speriind or exaltând poporul cu trecutul său istoric. În orice caz, responsabilitatea maximă o au conducătorii.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Loading...