O sibiancă nu poate primi certificat de handicap pentru că dispensarul s-a desființat – „Arhiva nu mai există”

1.246

Daniela Nadia Ariton are 51 de ani și locuiește în municipiul Mediaș din județul Sibiu. Din fragedă copilărie, femeia suferă de surditate medie spre severă, având ambele timpane sparte. În ciuda bolii pe care o are de când era mică, medieșeanca a încercat să ducă o viață precum un om sănătos. A terminat liceul, a promovat examenul de bacalaureat și, mai apoi, s-a angajat. Vreme de aproape treizeci de ani a muncit în fabricile din orașul natal, în condiții grele, învățând să citească pe buze pentru a-i înțelege pe cei alături de care lucra. În urmă cu câțiva ani însă, și-a dorit să obțină certificatul de handicap. Voia să muncească în continuare, dar să beneficieze de scutire de impozit. Comisia de handicap i-a cerut actele care să ateste că suferă de surditate din copilărie. Nu a reușit nici până în ziua de astăzi să facă rost de ele, iar asta fiindcă dispensarul, unde în urmă cu zeci de ani a fost tratată, nu mai există. Odată cu desființarea acestuia, actele au dispărut. Femeia a apelat la primărie, a căutat răspunsuri și la arhiva spitalului și chiar la arhivele naționale. Însă niciun răspuns. Arhiva sa medicală nu mai există, iar fără ea, femeia nu poate dovedi că are un handicap auditiv.

Handicapul n-a împiedicat-o să muncească – A învățat să citească pe buze, deși nu aude

Soțul Danielei Nadia Ariton a luat legătura cu Ora de Sibiu, în speranța că arhiva medicală a medieșencei va fi găsită. Acesta spune că soția lui a dus o viață foarte grea, însă niciodată nu și-a cerut drepturile. În ciuda handicapului auditiv de care suferă, și-a dorit să muncească cot la cot cu oamenii sănătoși, drept dovadă, în prezent are aproape treizeci de ani în câmpul muncii.

„Soția mea are 51 de ani și este suferindă de surditate medie spre severă, din fragedă copilărie. Are ambele timpane sparte. La vârsta de 16 ani a rămas orfană de mamă. Și surdă, și orfană de mamă, cu un tată alcoolic. I-a fost foarte greu! Deși suferă de surditate, a făcut liceul la zi, a luat bacalaureatul, dar din cauză că a auzit foarte slab, a lucrat 30 de ani în condiții grele. A lucrat aproape 17 ani la fabrica Vitrometan și aproape 13 ani la fabrica Emailul. S-a descurcat pentru că a învățat să citească de pe buze”, spune Valerică Ariton, soțul medieșencei.

„Mă întreba ce se aude și eu îi spuneam <<aceasta-i vrabia>>”

Doar de câțiva ani, Daniela Nadia Ariton a reușit să își pună proteze. Soțul acesteia spune că le-au achiziționat de curând, fiindcă sunt foarte scumpe și mai devreme de atât nu și-au permis. „Are proteze numai de câțiva ani. Nu am reușit să cumpărăm mai repede pentru că sunt foarte scumpe. Am dat peste 4.000 de lei pe ele. Când și-a pus protezele, mergeam cu ea de mână pe stradă și o învățam sunetele. Mă întreba: Ce se aude? Și eu îi spuneam: Aceasta-i vrabia, aceasta-i cioara”, povestește Valerică Ariton.

Procedură greoaie. Nu poate obține certificatul de handicap

Deși handicapul auditiv al femeii nu poate fi contestat, nu a putut primi certificatul. Comisia de handicap vrea „o dovadă” a bolii, fiindcă așa cere procedura. Li s-a spus să aducă acte care să ateste că are acest handicap din copilărie. Dar arhiva medicală e de negăsit, iar asta fiindcă dispensarul unde a fost tratată, în copilărie, de otită cronică supurată recurentă, a fost desființat cu ani în urmă. Acolo ar fi trebuit să fie și fișa medicală a femeii… dar cine să mai știe de ea?

„În urmă cu câțiva ani, când lucra la o fabrică din Mediaș, am încercat să-i facem certificat de handicap, pentru a putea beneficia de scutire de impozit. Nu doream altceva. Ea dorea să lucreze. Dar comisia de handicap ne-a spus să aducem acte care să ateste că este așa din copilărie. Au invocat o lege care prevede acest lucru. În copilărie, ea a fost tratată de nenumărate ori de otită cronică supurată recurentă, la fostul dispensar de la fabrica Geamuri. Acolo aparținea pentru că locuia în apropiere. În copilărie, a purtat numele Velțan Daniela Nadia și a locuit pe șoseaua Sibiului. Când ne-a cerut comisia de handicap actele respective, am făcut câteva adrese către primăria municipiului Mediaș, către arhiva spitalului din Mediaș, către arhivele naționale, dar am suferit dezamăgire după dezamăgire. Nu s-au găsit acte pentru că fostul dispensar de la Geromed a fost desființat și nu știe nimeni unde este arhiva. Și am lăsat lucrurile așa”, spune soțul medieșencei.

Daniela Nadia Ariton, în tinerețe

Handicapul nu poate fi recunoscut, deși complicațiile apar periodic – „Mereu trebuie internată la ORL”

Daniela Nadia Ariton trăiește cu acest handicap de ani de zile. Periodic trebuie să se interneze la ORL pentru a-i fi tratate complicațiile pe care i le produce puroiul care i se face în urechi. În plus, în urmă cu doi ani și jumătate, femeia s-a îmbolnăvit de o boală neurologică, care i-a produs parapareză.

„Soția mea s-a îmbolnăvit de o boală neurologică ciudată care i-a produs parapareză pe partea dreaptă. De doi ani este pensionară pe caz de boală. Din fericire, și-a mai revenit din parapareză, a renunțat la cârjă, dar este destul de limitată. Continuă să fie foarte suferindă și cu urechile. Mereu trebuie să fie internată la ORL pentru a fi tratată de complicațiile pe care i le produce puroiul care i se face în urechi. Nu a beneficiat niciodată de nimic, pentru că nu îi este recunoscut handicapul auditiv. De ce? Pentru că nu găsim acte care să dovedească că este așa din copilărie. În copilărie și în tinerețe ea nu a știut să-și caute drepturile. Dacă găseam acte, ea trebuia să beneficieze de scutire de impozit și acum trebuia să fie în pensie de vârstă. Potrivit legilor, persoanele cu handicap sunt pensionate mai repede deoarece efortul pe care îl depun ele, este considerabil mai mare decât efortul depus de persoanele sănătoase. Soția mea este foarte suferindă, a muncit treizeci de ani surdă, statul i-a tras impozit ca de la oamenii sănătoși și nu beneficiază de drepturile care i se cuvin. Nu se poate afla totuși, unde este arhiva medicală de la fostul dispensar de la Geamuri, secția copii? Dacă am găsi arhiva respectivă, cu siguranță am găsi în ea acte, pentru că soția mea a fost de nenumărate ori tratată de otită cronică supurată în copilărie, la acel dispensar”, spune Valerică Ariton.

Familia Ariton a încercat să rezolve lucrurile și în instanță, dar o nouă dezamăgire a venit. „Cineva ne-a învățat să mergem în instanță cu martori care o cunosc pe soția mea din copilărie și care știu că suferă de surditate de atunci, și pe baza mărturiei lor să se stabilească că într-adevăr are un handicap auditiv din copilărie. Am dat 1.000 de lei unui avocat care a deschis un proces de vreun an și ceva. Am fost luni, 19 aprilie, la un proces, dar din câte am văzut eu, doamna judecător nu acceptă martorii, ne tot amână și după cum se vede nu sunt șanse de izbândă. Deci și cu bani cheltuiți, și cu suferință, dar fără a se întrezări vreo șansă de reușită”, mai spune Valerică Ariton.

Ora de Sibiu a făcut o solicitare către Direcția de Sănătate Publică (DSP) Sibiu pentru a vedea unde se află arhivele medicale de la dispensarul desființat din Mediaș. Revenim cu detalii atunci când vom primi răspunsul DSP.

Primește notificări pe mobil la fiecare știre

Alte subiecte de interes
Lasă un răspuns

Adresa ta nu va fi publicată

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Primește știrile zilei seara pe email
Abonează-te și îți trimitem în fiecare seara un email cu știrile zilei de pe Ora de Sibiu
Renunți oricând. Nu vom folosi adresa ta in scopuri de marketing pentru terți fără acordul tău.