Veteran razboi

Ștefan Buzoianu, un veteran de război din Cheia, Prahova, trăieşte de opt decenii cu un glonţ lângă inimă. Acesta a fost împușcat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Consiliul Judeţean Prahova a prezentat miercuri povestea veteranului de război Ştefan Buzoianu, din Cheia, în cadrul proiectului „103 ani de România, 103 prahoveni emblematici”.

Ştefan Buzoianu din Cheia s-a născut în 1921, la trei ani de la Marea Unire, în perioada grea de după război. A copilărit într-o familie cu zece copii, la poalele Munţilor Ciucaş, locul în care s-a întors rănit de pe front şi unde şi-a întemeiat o familie.

A fost încorporat în februarie 1942, iar războiul l-a purtat până la Novorossiisk.

Ori de câte ori este întrebat de momentele trăite la ruşi, nu omite episodul în care a fost „vizitat“ de moarte şi în care s-a trezit cu un glonţ în spinare. Un glonţ care i-a perforat plămânul şi i-a ajuns lângă inimă. A fost scos din tabăra de luptă şi târât de ceilalţi soldaţi pe o poiană de unde a fost preluat de sanitari.

„Rana a simţit-o ca pe o arsură, o căldură, după cum ne-a povestit. A zăcut într-un şanţ, în stare de semi conştienţă, recuperat de sanitarii din spatele liniei de front. A avut noroc că, în retragere a trecut un camion unde a fost înghesuit cu alţi răniţi. A ajuns pe o plajă unde aşteptau îmbarcarea şi unde a stat o noapte. Când au sosit vapoarele a fost consultat de un medic german, care l-a curăţat şi pansat în condiţiile de atunci. Era rănit în zona plămânului şi respira foarte greu. Apoi, a fost improvizat un fel de ponton şi când i-a venit rândul să plece, aviaţia rusă a început bombardarea vaselor”, a povestit Dragoş Buzoianu, nepotul veteranului.

„A fost balamuc mare. Spitalul de campanie era format din nişte barăci, eram ţinuţi pe paie, a fost vai de noi. Eu respiram întrerupt, dar am avut zile. Am stat peste o lună în spital, iar, ulterior, comisia de evaluare a decis să revin pe front”, a spus Ştefan Buzoianu.

Odată cu terminarea războiului a revenit acasă, unde a fost îngrijit de mama sa până i s-a închis rana şi a putut respira neîntrerupt. De scos glonţul, medicii s-au opus rând pe rând, spunându-i că i-ar face mai mult rău.

Comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.