Doi sibieni trecuți de prima tinerețe demonstrează că iubirea pentru munte nu are limite, iar vârstă rămâne doar un număr atunci când există perseverență. Teodora și Marius Pârcălăboiu sunt doi sibieni care au urcat la finalul lunii august pe cel mai înalt vârf din Europa, Elbrus cu o înălțime de 5.642 de metri.
Teodora și Marius au ridicat tricolorul pe cel mai înalt vârf din Europa, la sfârșitul lunii august. Pasionați de munte și de alpinism, cei doi sibieni au reușit să urce pe cele mai înalte vârfuri din Europa și Asia. Vârful Hoverla, cel mai înalt vârf din Ucraina, Vârful Mulhacen din Spania, Vârful Damavand și Vârful Galdhopiggen sunt doar o mică parte dintre vârfurile pe care soții Pârcălăboiu au ridicat steagul României.
Marius este pasionat de a urca pe munte încă din copilărie, iar Teodora a început să iubească muntele odată ce l-a întâlnit pe soțul ei. Chiar dacă la început a fost mai greu, sibiancă spune că ușor, ușor s-a adaptat noului stil de viață, iar acum, după peste 30 de ani de căsnicie, escapadele pe munte nu lipsesc.
„Este plăcerea pentru peisaj, pentru floră, pentru faună, pentru relief. Ne bucurăm și când urcăm un deal, nu numai când urcăm pe munți înalți. Eu am pasiunea de foarte mult timp, încă din copilărie, iar soția s-a adaptat. A început mai timid, timpul a trecut și am acumulat experiență. De la munții noștri, am ajuns tot mai sus. Am început cu munții noștri, iar după 12, 13 ani am ieșit și din țară. Prima urcare pe munte a fost acum 30 de ani, la Bârcaciu. Nu am urcat toți munții din țară, dar am urcat pe toți masivii. Am urcat și munți mici și dealuri. Ne bucurăm și de o cascadă și de o peșteră și de chei, absolut tot ce înseamnă natură”, a spus Marius.
Teodora este de meserie manager de locație, iar Marius este inginer la o firmă din Sibiu. Concediul, glumesc ei, „și-l fac în bocanci”, pe munte. Sibianul spune că muntele nu înseamnă doar vârf, ci capacitatea fiecăruia de a se bucura de întreaga experiență. „Am încercat să vedem și alte locuri, alte țări, alte continente, dar progresiv. Nu a fost un scop în sine. Am zis hai să vedem dacă putem să urcăm un vârf anume și a fost bine de fiecare dată. Munte nu înseamnă doar vârf și performanță. Un munte înseamnă experiență, natură, peisaje, oameni, locuri și dacă știi să te bucuri de toate acestea ai doar de câștigat și evoluezi în timp. În cazul nostru a devenit un stil de viață pentru că ceea ce facem noi nu este doar un țel, este ceea ce faci zi de zi”, povestește Teodora.
Provocări în munții înalți ai Europei
După ce au ajuns pe toate masivele muntoase din țară, cei doi sibieni s-au reorientat spre munții și vârfurile din străinătate. Teodora spune că fie care urcare pe munte este o experiență unică, indiferent că este vorba despre munții din țară sau din Europa. În 2013, soții Pârcălăboiu au urcat pe Mont Blanc, unde -au confruntat cu probleme de aclimatizare, tocmai din dorința de a-și atinge obiectivul.
„Am mers în străinătate ca să urcăm vârfuri mai înalte decât cele care sunt la noi și atunci a fost puțin mai greu. A necesitat aclimatizare, am întâmpinat și probleme de aclimatizare pentru că nu am respectat programul și chiar dacă în prima fază munții nu au fost foarte înalți. A fost greu pentru că am vrut să ajungem repede și ne-am grăbit puțin. Am avut simptomele specifice altitudinii pe care le poți avea în orice multe înalt. Am urcat de la 850 de metri la 3.800 de metri. A fost brusc și a fost prima noastră depășire de altitudine. Dacă respecți toate etapele ai șanse să vezi vârful, ai șanse să te simți mai bine, dar totul diferă de la o ascensiune la alta”, povestește Teodora.
Muntele Elbrus, cea mai intensă experiență
Experiența pe Muntele Ebrus este cea mai recentă și cea mai intensă experiență a celor doi sibieni. A fost o provocare la care au spus „da” și au reușit împreună, cu răbdare și multă perseverență, să ajungă pe cel mai înalt vârf din Europa.
„În prima fază am urcat un munte de 3.400 de metri, de la 2.000 de metri, apoi am plecat spre tabăra de bază. Acolo am avut încă trei aclimatizări în trei zile consecutiv. Am fost și în așteptarea vremii bune pentru că întotdeauna poți să ai surprize din partea vremii, cum a fost și aici. Vremea nu a fost chiar prielnică. În ultimele zile ești doar cu ochii pe prognoză pentru că se schimbă foarte rapid. Nopțile au fost cu viscol și cu vânt. Într-una dinte nopți a nins 15 centimetri, după a urmat din nou o zi de aclimatizare și am urcat până la 4.400 de metri, apoi iar am înnoptat în tabără și după aceea am stabilit noaptea în care să pornim spre vârf. Noi am vrut să o facem în 26, vremea nu a fost bună și am mai amânat cu o noapte. Vârful l-am atins undeva în jurul orei 8 dimineața. Ne-am bucurat pentru că nimeni nu îți garantează că faci vârful. Am coborât în timp util și ne-am bucurat de peisaje”, povestește Teodora.
Pierduți printre ghețari, în Alpi
Vremea este imprevizibilă și de multe ori pune piedici în atingerea țelului. Mai mult, dacă nu este o atenție sporită zilnic față prognoza meteo, poate să schimbe cursul experienței pe munte. De aceea, sibienii spun că tot timpul „sunt cu ochii pe vreme”. Teodora își amintește de o provocare întâmpinată în munții Alpi când sau pierdut printre ghețari.
„De nicăieri a venit o ceață foarte densă, noi eram pe un ghețar, la baza peretelui pe care noi trebuia să urcăm spre ultima cabană. Nu găsea ieșirea. Auzeam oameni în perete, noi știam că sunt atât de aproape, dar atât de densă era ceața respectivă încât nu puteai să distingi exact unde este. Atât ne-am învârtit, chiar două ore, până când a găsit calea de coborâre și am coborât. S-a înseninat, și am parcurs încă o dată ghețarul și am ajuns la cabană”, spune Teodora.