Unele destine se scriu simplu, dar cu o forță tăcută care le face de neuitat. Așa este povestea doamnei Anca Bogazi, supraveghetor la Muzeul Național Brukenthal, care, după 35 de ani de activitate neîntreruptă, își încheie parcursul profesional cu discreție, eleganță și o inimă plină de recunoștință.
Povestea Ancăi Bogazi la Muzeul Național Brukenthal a început în urmă cu 35 de ani, când o dorință s-a transformat într-o viață petrecută printre tablouri, istorie și oameni. „Mi-am dorit să lucrez la muzeu și am reușit. 35 de ani mai târziu, plec împăcată dar voi reveni ca vizitator”, a mărturisit Anca.
În prima zi de lucru, emoțiile au fost firești. „A fost mai dificilă până m-am obișnuit cu oamenii.” A început la casierie, unde a lucrat 17 ani, iar apoi a trecut la supraveghere, pentru alți 17 ani. „La supraveghere mi-a plăcut mai mult”, spune sibianca.
În cei 35 de ani de carieră, nu au lipsit nici provocările, dar au fost duse cu răbdare și înțelepciune.„Oamenii sunt fel de fel, dar am reușit să le gestionez. Să le împac toate”, a spus aceasta.
Dincolo de artă, oamenii au fost mereu pe primul loc
Când o întrebi ce i-a plăcut cel mai mult în acești 35 de ani, răspunsul vine rapid și sincer: „Lucrul cu oamenii”. Nu se plânge de nimic, nu spune că a avut neplăceri, ci, dimpotrivă, își amintește cu bucurie de relația frumoasă cu colegii și cu vizitatorii. „M-am împăcat bine cu toată lumea. Colectivul a fost foarte bun și continui să păstrez legătura”, a spus doamna Anca.
Despre calitățile esențiale în această meserie, vorbește cu naturalețe. „Să știi să te comporți cu oamenii, să nu fii un om certăreț. Să încerci să-i împaci pe toți, ca oamenii să fie mulțumiți”, a mărturisit femeia.
Aca Bogazi nu are o sală preferată din muzeu, dar este o iubitoare a tablourilor inspirate din natură. „Sunt o mare iubitoare de cultură. Tata a fost profesor de desen. Cred că m-aș fi priceput și eu la culori”, spune aceasta.
Retragerea vine fără dramatism, nu ca o încheiere, ci ca o continuitate firească pentru că dragostea pentru muzeu nu se oprește la pensionare. „Categoric o să mai vin ca vizitator”, a spus sibianca.
