Considerată protectoarea Moldovei, Sfânta Cuvioasă Parascheva este venerată de credincioșii ortodocși pentru sprijinul acordat celor sărmani, bolnavi sau nedreptățiți. Ziua de 14 octombrie, când are loc hramul său, transformă orașul Iași în cel mai important loc de pelerinaj din România.
Deși sărbătoarea este marcată oficial pe 14 octombrie, evenimentele religioase dedicate Sfintei Parascheva încep cu mai multe zile înainte. Credincioșii consideră că noaptea dintre 13 și 14 octombrie este cea mai încărcată de semnificație, fiind momentul în care Cuvioasa săvârșește cele mai multe minuni.
Conform Mediafax, anual, sute de mii de pelerini din întreaga ţară sunt aşteptaţi la Iaşi pentru a se închina la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.
Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea în satul Epivata din Tracia, într-o familie de creştini bogaţi. Fiind o fire foarte evlavioasă, mergea de fiecare dată când se ivea ocazia la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu împreună cu mama sa. La vârsta de 10 ani, într-o zi, când era în biserică, a auzit o frază din Evanghelie: „Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să ridice Crucea sa şi să urmeze Mie”. Parascheva a hotărât să facă întocmai, iar, ieşind din biserică, a văzut un om sărac şi i-a cerut hainele, dându-i-le în schimb pe ale ei.
Ulterior, a decis să se retragă în pustietate, spre ţinutul Pontului, nu înainte de a sta cinci ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De acolo a pornit spre Ţara Sfânta pentru a trăi restul vieţii sale acolo. De la Constantinopole a decis să meargă la Epivat, fără a spune credincioşilor cine este cu adevărat şi de unde vine. Aici a murit şi a fost îngropată ca o străină.
Domnitorul Vasile Lupu a adus moaştele Sfintei Parascheva la Iaşi în 1641 şi le-a aşezat la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi ctitorită de el.
Aducerea moaştelor în Capitala Moldovei a fost un gest de recunoştinţă din punctul de vedere al patriarhului Partenie I şi al membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că domnitorul de atunci al Moldovei a plătit în întregime datoriile Patriarhiei Ecumenice.
Începând cu anul 1889, moaştele Cuvioasei au fost mutate în Catedrala Mitropolitana din Iaşi. Dincolo de pelerinajele religioase, ziua este marcată de numeroase tradiții și obiceiuri păstrate mai ales în mediul rural, menite să aducă belșug, sănătate și protecție în lunile reci.
Tradiția spune că de Sfânta Parascheva nu se lucrează în gospodărie, pentru a fi ferit de boli și necazuri. Femeile nu cos, nu spală și nu fac treburi casnice, iar bărbații evită munca grea. În schimb, se oferă pomană celor nevoiași, în special mâncăruri de post, precum colivă, fructe și plăcinte.
O superstiţie spune că printre bucatele mâncate sau care sunt date de pomană nu trebuie să fie alimente „cu cruce”, precum nucile, castraveţii şi pepenele roşu. În schimb, este recomandată împărţirea de must şi de vin nou, dar şi de pâine.
În unele zone ale Moldovei, fetele nemăritate își pun dorințe în noaptea dinspre 13 spre 14 octombrie, crezând că Sfânta Parascheva le poate ajuta să-și găsească ursitul. De asemenea, gospodinele pun busuioc sfințit în apă, pentru a aduce armonie și belșug în familie.
Tot acum, oamenii cred că se „închide pământul”, iar vietățile intră în adăposturi, semn că toamna este pe sfârșite și încep pregătirile pentru iarnă.
Dacă de Sfânta Parascheva plouă, se spune că iarna va fi blândă. În schimb, vremea frumoasă prevestește o iarnă grea. Femeile care încalcă interdicțiile de muncă ar risca să aibă dureri de cap sau probleme cu vederea, potrivit credinței populare.
Ziua Sfintei Parascheva este considerată momentul potrivit pentru iertare și împăcare. Mulți oameni aprind lumânări pentru cei plecați dintre vii și fac fapte bune, crezând că acestea aduc protecție tot anul.
