La peste 30 de ani de la Revoluție, dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp este încă marcat de obstacole în spitalele publice și chiar în cele private.
Sute de medici refuză avortul la cerere, invocând motive religioase sau morale, iar pacientele care aleg să întrerupă o sarcină se confruntă adesea cu priviri acuzatoare, comentarii agresive și un sentiment de umilință. În unele cazuri, chiar tinerii medici „văd mama ca pe o criminală”, potrivit rapoartelor și mărturiilor femeilor din România.
Cazul de la Sibiu
Iulia, o tânără din Sibiu, a experimentat pe propria piele dificultățile sistemului. Conform acesteia, tot procedeul pre avort a fost o adevărată traumă.
„Contactul cu medicul a fost bulversant și traumatizant. Mi-a făcut ecografia și, după discuții, mi-a spus că este împotriva avortului, că este voia lui Dumnezeu și că trebuie să am acest copil”, a povestit Iulia pentru Digi24
Decizia de a renunța la sarcină fusese luată după mai multe ședințe de consiliere și nu a fost una ușoară. Refuzurile Iuliei nu s-au oprit în cabinetul ginecologului. În farmacii, prescripția medicală primită de la București nu i-a fost suficientă.
„Când vedeau ce scrie pe rețetă, nici măcar nu verificau dacă au medicamentul în sistem, pur și simplu mi-au spus nu’”, își amintește ea.
Refuzul repetat al medicilor pune pacienta într-o situație de disperată, care pot duce la încercări de avort în clinici clandestine, unde aparatura și asistența medicală sunt precare.
Psihologul Carmen Ioniță avertizează asupra efectelor pe termen lung: „Dacă ești obligată să duci la termen o sarcină nedorită, vei ajunge să ai grijă de un copil pentru care nu poți asigura siguranța necesară, iar dezvoltarea sa psihologică și emoțională va fi afectată. Dacă mama e copleșită, șansele copilului de a se dezvolta sănătos scad considerabil.”
