Vicecampioană mondială cu naționala de senioare în 2005, fosta jucătoare a Măgurii Cisnădie, Roxana Gatzel antrenează de câteva luni echipa de junioare 2 a clubului.
După ce a jucat 8 ani pentru Măgura, Roxana Gatzel este acum profesoară de educație fizică și sport la Școala Gimnazială nr. 3 Cisnădie și totodată are catedră de handbal la Liceul Tehnologic.
În paralel, Roxana antrenează echipa de junioare 2 a clubului Măgura Cisnădie, formație înființată cu câteva luni în urmă și unde viitoarele sportive visează să îi calce pe urme. Printre micuțele care deprind tainele handbalului la Cisnădie este și fiica sa, Laura.
Roxana are numeroase performanțe în cariera de handbalistă, vârful fiind medalia de argint la Mondialul din 2005, urmat apoi de bronzul European din 2010. Cu Oltchim a câștigat Cupa Cupelor și Trofeul Campionilor în 2007, iar în 2010 a jucat finala Ligii Campionilor. Are în palmares 11 titluri naționale și 5 Cupe ale României.
Acum își propune să găsească la Cisnădie și să formeze tinere care să facă pasul spre performanță în cariera de handbalistă. ”Viața mea fără handbal este diferită, dar și frumoasă în felul ei. Deși au trecut deja 4 ani de când m-am oprit, sportul m-a format ca om și mi-a lăsat valori care mă însoțesc zi de zi: disciplină, ambiție, spirit de echipă. Handbalul rămâne o parte importantă din mine, chiar dacă nu mai fac parte din lumea competiției ca jucătoare. Mă gândesc și la o carieră de antrenor la senioare, dar pentru început pregătesc echipa de junioare 2 a clubului Măgura, unde simt că pot transmite tot ce am trăit și învățat de-a lungul carierei. Îmi doresc în primul rând să formăm caractere, nu doar jucătoare. Vreau să le transmit fetelor plăcerea de a munci, spiritul de echipă și încrederea că prin pasiune și dăruire pot ajunge departe. Colaborarea cu Liceul Tehnologic o văd ca pe o șansă de a crește împreună o generație care să iubească mișcarea și să își descopere potențialul și împreună să vizăm rezultate deosebite” a spus Roxana Gatzel pentru Ora de Sibiu.
La Măgura a evoluat în perioada 2014-2021, cunoscând bucurii imense, precum bronzul din 2018 și patru participări în EHF European League.
”Au fost 8 ani minunați la Cisnădie, am încercat să aduc toată experiența mea ca jucătoare și cred că mi-am pus amprenta într-un mod semnificativ asupra rezultatelor echipei, împreună cu colegele mele de la acea vreme, antrenori și conducere. Toți am contribuit la rezultatele deosebite ale echipei, cu atât mai mult cu cât am plecat de la Liga 2 și am reușit promovarea în primul an, am obținut medalia de bronz în 2019 și am jucat în Cupele Europene. Parcursul echipei este cea mai frumoasă amintirea a mea, Cisnădie fiind cel mai mic oraș participant în Cupele Europene. Cisnădie a fost cunoscută în Europa prin prisma echipei de handbal, adevărata performanță a fost făcută în prima ligă. Îmi e dor de perioada aceea frumoasă, iar faptul că am putut contribui la rezultatele echipei rămâne o mare bucurie a mea.”
Roxana are o statuie în fața Sălii din Cisnădie și este din momentul retragerii cetățean de onoare al orașului, ca dovadă de apreciere pentru aportul adus în cei 8 ani pe teren pentru Măgura.
”Faptul că sunt cetățean de onoare al Cisnădiei și am o statuie în fața sălii înseamnă enorm, nu pentru faimă, ci reprezintă recunoașterea unei munci făcute cu sufletul. Este un exemplu că dacă pui pasiune și dăruire în ceea ce faci, oamenii simt asta și nu te uită” subliniază fosta componentă a naționalei în exclusivitate pentru Ora de Sibiu.
”Marea performanță nu se realizează peste noapte”
Handbalul românesc este în declin total de mulți ani și mai nimic nu vine din urmă, de la copii și juniori. Antrenoarea junioarelor 2 de la Măgura crede că România trebuie să investească mult mai mult la nivel de copii și juniori, pentru a forma sportivi de valoare.
”Cred că totul trebuie reconstruit de la bază, de la copii și juniori. Acolo se formează pasiunea, disciplina și dragostea pentru sport. Trebuie să investim mai mult în educație, în antrenori dedicați și în condiții bune de pregătire. Avem nevoie de proiecte pe termen lung și a înțelege că marea performanță nu se realizează peste noapte. Până la urmă, problema o reprezintă sportul de masă, ar trebui să lucrăm mult cu copiii, nimeni nu mai are răbdare, acum sunt generații care nu sunt dispuse la efort, nu mai au dorința de afirmare. Handbalistele românce ar trebui să pună accentul pe a juca, a își demonstra valoarea, abia apoi pe câștiguri materiale. Eu am preferat mereu să am minute de joc, decât un câștig foarte bun, dar care ar fi fost sigur pe termen scurt, când nu aveam minute, îmi pierdeam din valoare, depinde de alegerea fiecăruia” a mai punctat Roxana Gatzel.
