Seara de 30 octombrie a fost una încărcată de emoție și reculegere în centrul Sibiului. Zeci de oameni s-au adunat în Piața Mare pentru a marca zece ani de la tragedia din clubul Colectiv, unul dintre cele mai dureroase momente din istoria recentă a României.
Sub lumina palidă a lumânărilor și în liniștea deplină a marșului mut, participanții au pornit pe traseul Piața Mare – Strada Nicolae Bălcescu – Piața Mare, purtând pancarte cu mesaje simple, dar puternice: Minciuna arde destine”, „10 ani de Colectiv”, „Corupția ucide”.
Unul dintre organizatori a deschis evenimentul la ora 19:20, rostind câteva cuvinte în fața celor prezenți: „Vreau să începem marșul. După cum știți, este un marș mut. Chiar aș dori să păstrăm acest lucru. Eu, împreună cu alți trei tineri, vom merge cu bannerul în față. Vă așteptăm pe dumneavoastră în spatele nostru. Vă mulțumim! Haideți.”
Apoi, tăcerea a spus totul. Zgomotul pașilor pe caldarâm și flacăra mică a lumânărilor au fost singurele semne ale unei dureri care, după un deceniu, nu s-a stins.
La final, lumânările au fost depuse într-un loc special amenajat, în memoria celor 65 de tineri care și-au pierdut viața în incendiul din clubul bucureștean.
Printre cei prezenți s-a aflat și Monica, studentă la Drept, care a mărturisit că, dincolo de emoția momentului, este important să privim tragedia și prin prisma justiției:
„În cazul Colectiv, mi se pare că românii au vrut doar să vadă sânge și n-au lăsat cu adevărat autoritățile să-și facă treaba. Au vrut neapărat un vinovat, iar din cauza asta l-au găsit pe Piedone, care era doar o marionetă. Nu era cel cu adevărat vinovat. Și în ziua de astăzi, în cazul Rahova, spre exemplu, ar trebui ca cetățenii să lase autoritățile să-și facă treaba, pentru a fi găsit adevăratul vinovat, nu doar o marionetă.”
Pentru Alex, unul dintre participanți, marșul a fost mai mult decât un act simbolic – a fost o reamintire a faptului că problemele care au dus la tragedie nu s-au rezolvat nici după un deceniu:
„Ne-am adunat astăzi aici ca să comemorăm 10 ani de la Colectiv. Pentru noi este important ca lumea să nu uite ce s-a întâmplat. Să ne aducem aminte că corupția ucide și că, inclusiv după 10 ani de la acel incident, nu avem un spital de arși în țară, cum s-a putut vedea și după tragedia de la Rahova.”
Organizatorii au insistat că evenimentul este strict comemorativ, fără conotații politice sau atacuri la adresa instituțiilor. Prin tăcerea lor, sibienii au ales să transmită un mesaj de solidaritate și reziliență: „The day we give in is the day we die.”
La zece ani de la acea noapte care a schimbat pentru totdeauna România, marșul mut de la Sibiu a arătat că memoria colectivă încă trăiește. Flăcările de atunci s-au stins, dar ecoul lor continuă să ardă în inimile celor care nu vor să uite.
