Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, readuce în atenție una dintre cele mai fascinante povești ale județului: Dealu Frumos, satul cu doar zece sași rămași și o slănină păstrată de 35 de ani în turnul bisericii.
Dealu Frumos – numit odinioară Schönberg – este o așezare în care identitatea sașilor încă respiră prin fiecare zid al bisericii fortificate, ridicată în secolul al XIII-lea. Aici a funcționat una dintre primele școli din Transilvania, atestată în 1334, iar elevii de odinioară au ajuns, în timp, la universități prestigioase din Viena sau Leipzig.
Astăzi, satul are doar zece sași, iar unul dintre ei, Martin Maurer, este cel care păstrează vie rânduiala de altădată. El este și îngrijitorul bisericii și cel care povestește, cu naturalețe, despre tradiția depozitării slăninii în turn — un obicei unic, păstrat de secole.
În turnul bisericii atârnă încă trei bucăți de slănină. Cea mai veche dintre ele se află acolo din decembrie 1989. Aparținea lui Andreas Zikeli, plecat în Germania după Revoluție, care își lăsase provizia „pentru orice eventualitate”. Bucata a rămas în turn și după moartea sa, iar fiul său revine anual în sat, la locurile copilăriei.
Dealu Frumos este cunoscut și pentru faptul că, până în 2015, era considerat centrul geografic al României. „Sunt destui care nici nu știu povestea asta. Lumea are alte griji”, spune Martin Maurer, cu simplitatea omului care a rămas aproape de pământ și rânduială.
În interiorul bisericii, vizitatorii descoperă detalii rare: o fântână sub podea, un mic muzeu în turn, depozite de cereale, o ușă veche de peste 500 de ani și două morminte cu povești neobișnuite.
Iar în fața lăcașului, 12 castani crescuți natural împrejurul unui stejar formează o imagine simbolică. Sătenii o interpretează simplu: Hristos înconjurat de cei 12 apostoli.
„Mergeți la Dealu Frumos. Satul nu a pierdut nimic de când nu mai este considerat centrul României, ci câștigă prin felul în care își păstrează zestrea săsească și liniștea vremurilor trecute”, transmite Daniela Cîmpean.
Schönberg rămâne încă un loc unde comunitatea, credința și memoria se împletesc într-o poveste pe care județul Sibiu o păstrează cu grijă.
