Președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, a postat pe pagina sa de Facebook povestea muzeului din Agnita, evidențiind tradițiile, legendele și expozițiile unice ale orașului.
Astfel, agnițenii și turiștii din întreaga țară pot descoperi frumusețea patrimoniului local, de la turnuri medievale, la costume tradiționale și obiceiuri străvechi.
Potrivit postării, agnițenii au învățat să râdă inclusiv de vechile porecle primite de-a lungul secolelor, unele dintre ele expuse acum pe ecusoanele purtate cu mândrie la rever: „Mahrenschinder – Jupuitor de mârțoage”, „Lichtmellij – Limbă ascuțită” sau „Harboach Kradder – Broscoiul de Hârtibaci”. Aceste denumiri evocă atât meșteșugurile strămoșilor, cât și firea lor aprigă atunci când erau călcați pe bătături.
În centrul orașului, Biserica Evanghelică domină împrejurimile de peste 700 de ani, iar între zidurile fortificate funcționează un muzeu inedit, cu expoziții în cele patru turnuri de strajă și în turla bisericii.
„Avem obiecte strânse din comunitate, multe amintind de îndeletnicirile de odinioară ale agnițenilor. De altfel, avem patru turnuri care au aparținut breslelor, iar în acestea am prezentat felul în care dogarii, croitorii, cizmarii sau fierarii erau organizați și munceau,” spune Andreea Șchiau-Gull, curator al Bisericii Evanghelice Agnita.
Turnul Dogarilor dezvăluie metodele ingenioase ale sașilor pentru calcularea valorii unui butoi: prețul era echivalent cu cantitatea de vin pe care o putea conține.
În Turnul Cizmarilor, vizitatorii află că, în 1900, existau 225 de meșteri, iar noile reguli impuse de autoritățile maghiare au transformat vechile bresle în cooperative. Marfa era distribuită în cele zece târguri organizate pe Valea Hârtibaciului și în zona Agnitei. Cizmarilor li se atribuiau specializări precise: cârpacii reparau încălțămintea, alții făceau doar „încălțăminte țărănească”, iar „Tschismenmacher” confecționau încălțăminte pentru orășeni și oficialii austrieci, denumiți „nemți”.
Turnurile Croitorilor și Fierarilor păstrează unelte și obiecte ce reflectă măiestria breslașilor, în timp ce turla bisericii găzduiește o expoziție dedicată obiceiului lolelor. „În cinstea Ursulei, femeia care a salvat orașul de năvălitori, locuitorii se îmbracă anual în costume de “Urzel”, adică de lolă. Este o celebrare a curajului, iar astăzi obiceiul lolelor reprezintă un veritabil brand local,” explică curatorul.
Legenda spune că Agnita a fost atacată de tătari, iar Ursula, o locuitoare isteață, a ieșit pe poarta Turnului Dogarilor purtând o mască, haine fâșiate și o talangă, cu un bici în mână. Tătarii au crezut că se confruntă cu un spirit răzbunător, iar orașul a fost salvat. Costume complete de lolă, cu mască, talangă și bici, alături de coroană cu trei vulpi și piele de urs, fac parte astăzi din patrimoniul muzeului și identitatea vizuală a Agnitei.
Istoria orașului nu este lipsită de controverse. În februarie 1600, trupele lui Mihai Viteazu au incendiat biserica, ucigând sute de țărani, conform cronicilor. Ulterior, pe acoperiș a fost montat un cocoș, simbol al rezistenței orașului față de influența domnitorului. În 1920, o placă comemorativă a fost amplasată în Piața Mare, iar vechea stradă „De Jos” a primit numele principelui, generând opinii împărțite în comunitate.
Vizitatorii nu trebuie să vină doar în perioada sărbătorilor lolelor. Muzeul oferă oricând o călătorie în lumea „jupuitorilor de mârțoage” și a meșteșugarilor agnițeni, prezentând tradiții, legende și oameni de poveste din județul Sibiu.
