În satul Alămor, tradiția dospitului și a coacerii pâinii și a cozonacilor se păstrează cu sfințenie datorită Mariei Ranf, o gospodină care duce mai departe rețete și practici vechi de un secol. Pentru ea, cozonacul nu este doar un produs de sărbătoare, ci o mărturie vie a modului în care munceau și găteau odinioară femeile la sat.
Cozonacii de la Alămor sunt renumiți în toată țara, dar în special în Sibiu și județele învecinate. Maria Ranf face cozonaci după rețeta bunicii de mai bine de 15 ani, respectând fiecare pas cu sfințenie. Cozonacii tradiționali sunt tot mai căutați, iar oamenii vin să vadă cu ochii lor cum sunt făcuți, dar Maria rămâne realistă. „Toată lumea zice să le fac cozonaci. E cerere. Ei au vrut să vadă cu ochii lor cum se fac cozonacii. Noi facem, noi vindem. Anul trecut am făcut 200 de cozonaci, anul acesta nu știu dacă am nucă pentru două sute”, a spus Maria.
Maria Ranf spune că, în fiecare an, cererea de cozonaci este foarte mare, însă ea preferă să lucreze în ritmul și după regulile vechiului meșteșug. „La târg eu am o anumită clientelă. La mine e altă procedură. Toată lumea mă întreabă dacă fac cozonac. Nu vă las cozonac: când veniți după pită vă luați și cozonacul. Nu pot să fac un număr mare de cozonaci pentru că nu permite cuptorul pe lemne și maielele sunt făcute manual. E altceva față de cofetărie. Facem puțini și buni. Nu putem lua mii de comenzi”, mărutrisește aceasta.
Cozonacii Mariei sunt apreciați pentru umplutura generoasă și pentru faptul că sunt făcuți „ca în vremea bunicilor”. În fiecare an apar clienți care cer diverse variante. „Mai vine lume și zice: eu vreau cu rahat, cu nucă multă, simplu”, mai spune gospodina.
Struțele din Alămor – un cozonac aparte
La Alămor, cozonacul are o identitate proprie: este mai dens și necesită o coacere mai lentă. Maria explică tradiția. „La noi sunt struțele de la Alămor, un aluat mai dens, nu pufos ca pâinea. Se coace mai greu. Punem nucă multă. Spargem nuci în fiecare seră, dar anul acesta nu au prea fost și sper să ne ajungă pentru toți cozonacii”, a spus femeia.
Cozonacul tradițional – scump de făcut, dar cinstit la preț
Maria vorbește deschis despre costurile mari ale ingredientelor naturale. „Cozonacul tradițional e multă muncă. Ouăle sunt scumpe, nuca e scumpă și nu poți să ceri 100 și ceva de lei ca la o cofetărie. Mie mi-e rușine să cer atât. 70 de lei kilogramul. Un cozonac are un kilogram și ceva, 400 de grame de nucă. Încercăm cu puterea cuptorului, trebuie frământat cum se cade, totul e la ochi și la simț, așa cum se făcea mai demult. Cântărim doar făina și punem 5 ouă la un cozonac, nu mai multe”, explică gospodina.
Pentru familia Ranf, procesul începe cu o seară înainte, fără grăbire și fără compromisuri. „Dacă de la noi cumperi o pită, mănânci două săptămâni. Nu e pita pe care azi o mănânci și după nu mai ai ce face cu ea. Noi facem plămădeală de seara. Este un alt stil, exact ca acum 100 de ani. Avem atestat de la Ministerul Culturii și nu păcălim oamenii”, spune femeia.
Pâinea și cozonacii lor ajung la clienți din toată țara. „Avem clienți din Sibiu, Orăștie, București, Constanța. Avem oameni de la București cărora le trimitem pâine neagră și trimitem pe curier”, a mai spus Maria Ranf.
