Tradițiile de Anul Nou nu ar trebui privite ca simple superstiții, ci ca obiceiuri care au, în multe cazuri, rădăcini creștine. Este mesajul transmis de preotul sibian Ciprian Creangă, de la Biserica „Sfântul Nicolae” și Centrul social pentru copii din Turnișor.
Preotul Ciprian Creangă vorbește despre tradițiile și obiceriurile din noaptea de Anul Nou. Acesta nu le consideră superstiții comune. „Nu cred că se pune problema să fie înlocuite aceste obiceiuri, pentru că, în esență, ele au fost în creștinătate. Nu le socotim superstiții păgâne”, a explicat preotul.
Un exemplu este vâscul, prezent în multe case la început de an. „Vâscul este verde, la fel ca cetina de brad. În biserică vorbim despre viață, despre loc cu verdeață. Vâscul simbolizează viața, simbolizează Învierea Domnului”, a spus preotul Ciprian Creangă. În acest sens, obiceiul poate fi „creștinat”, fiind asociat cu dorința de reînnoire și revigorare, nu doar fizică, ci mai ales spirituală.
La fel se întâmplă și în cazul peștelui, un simbol vechi al creștinismului. „În limba greacă, peștele înseamnă „ihtis”, adică Iisus Hristos. Este un simbol euharistic, o modalitate concretă de a ne raporta la credință”, a explicat preotul.
Urarea, sorcova și începutul de an
Preotul Ciprian Creangă a amintit și de obiceiul sorcovei, pe care nu îl consideră superstiție. „Este o urare: să trăiești, să înflorești, să ai spor. Orice început presupune o dorință și o motivație pentru a merge mai departe”, a spus el.
La fel, consumul strugurilor la început de an are o semnificație profundă. „Strugurele este simbol euharistic. Din strugure iese vinul, iar din vin sângele Domnului. Este un proces de sfințire a darurilor”, a explicat preotul, amintind și de icoana de la Sibiel, care îl înfățișează pe Hristos storcând strugurele în Potir.
Tradiții din satul românesc, cu sens biblic
Preotul sibian a vorbit și despre obiceiuri din lumea satului, care au o legătură directă cu Sfânta Scriptură. „Există o superstiție foarte simpatică: dacă pomii nu aduceau roadă, creștinul mergea și punea securea la rădăcină și spunea: «Dacă anul acesta nu faci roadă, te tai». Exact ca în Sfânta Scriptură: securea stă la rădăcină, iar copacul care nu aduce roadă va fi tăiat și aruncat în foc”, a arătat preotul.
Un alt obicei cunoscut este cel potrivit căruia animalele ar vorbi la miezul nopții de Anul Nou. „Este o tradiție frumoasă, care vorbește despre faptul că omul sfințește locul și despre dorința gospodarului de a-și îngriji animalele cât mai bine. Nu era o superstiție rea, ci o chemare la responsabilitate”, a explicat acesta.
În final, preotul sibian a transmis un mesaj pentru credincioși: „Urăm tuturor sărbători cu pace și cu bucurie și mult spor și folos duhovnicesc în anul în care intrăm”, a spus acesta.
