Pentru al doilea an consecutiv, numărul enoriașilor Bisericii Evanghelice din România este în creștere, punând capăt unui declin care a durat mai bine de 8 decenii, din 1939 până în 2024. Fenomenul este alimentat de sași care, ajunși la vârsta pensionării, aleg să revină în satele natale din județul Sibiu pentru a regăsi liniștea și a oferi o nouă „plusvaloare” vieții lor, implicându-se activ în comunitate.
Conferința de presă susținută marți, 24 martie, în sala comunitară a bisericii fortificate din Cisnădie a adus în prim-plan un fenomen social emoționant: „repatrierea” tinerilor pensionari. După o viață de muncă în Germania sau Austria, tot mai mulți sași aleg să își petreacă anii de tihnă în Transilvania, aducând cu ei nu doar resurse, ci și un suflu nou în comunitățile evanghelice.
Motorul stabilității în comunitățile săsești
Cifrele prezentate de Episcopul Bisericii Evanghelice C.A., Reinhart Guib, arată o realitate surprinzătoare: numărul enoriașilor a crescut pentru al doilea an consecutiv, ajungând la 10.883. Această stabilitate neașteptată este alimentată masiv de cei care, ajunși la vârsta pensionării, decid că „acasă” este tot în Ardeal.
„Avem mulți parteneri și prieteni care se implică în viața cetăților și a comunităților mult mai mult decât ne-am fi imaginat. Sunt oameni care în Germania sunt ‘bine-mersi’, au casa lor, au slujba lor, dar la pensie se întreabă: Acum ce fac?”, a explicat Episcopul Guib.
Episcop: ,,Reîntoarcerea le oferă o plusvaloare vieții de după pensionare”
Pentru mulți dintre cei care revin, mutarea nu este doar o chestiune de nostalgie, ci una de calitate a vieții. Spre deosebire de Occident, unde pensionarii pot deveni izolați, în comunitățile din zona Sibiului sau Brașovului aceștia devin piloni sociali. Se implică la Forumul German, la biserică, în proiecte de diaconie sau au grijă de bisericile fortificate.
Proiecte precum Via Transilvanica sau ansamblurile fortificate restaurate oferă un cadru de viață activ, pe care mulți nu îl mai regăsesc în marile orașe europene.
„Aici ești mult mai aproape de oameni, comunitățile sunt mai deschise, iar viața este, desigur, mai ieftină decât în Occident”, a punctat Reinhart Guib.
De la Cisnădioara la Mediaș: Unde se „lasă la vatră” sașii
Deși nu există un program oficial de colonizare, sașii revin organic acolo unde au rădăcini sau prieteni. Cisnădioara a fost oferită ca exemplu de comunitate internațională vibrantă, unde s-au stabilit oameni din Germania, Austria, Elveția, dar și din Belgia sau Marea Britanie.
Chiar și în Cisnădie, câteva familii revenite recent din Germania s-au integrat rapid, activând în diverse domenii locale.
„Oamenii care vin știu deja unde vor să ajungă. Își caută prietenii, zonele cunoscute, vin de mai multe ori în țară să vadă unde le-ar fi locul. Nu încercăm să-i adunăm pe toți ‘claie grămadă’ într-o singură regiune; fiecare are interesele lui, iar noi ne bucurăm să-i putem integra acolo unde aleg ei să se stabilească”, a declarat Episcopul.
„Nu mai dizolvăm comunități”
Această tendință de revenire a pensionarilor a schimbat strategia Bisericii Evanghelice. Dacă în anii ’90 comunitățile mici erau lăsate să se stingă, astăzi ele sunt menținute active, tocmai pentru a fi pregătite să primească noi membri.
„Nu mai dizolvăm comunități. Le lăsăm să crească sau să descrească natural, pentru că ne-am dat seama că în timp vin oameni din străinătate care caută ceva ce în țările lor nu mai găsesc. Este important să construim un viitor împreună, într-un loc unde să ne simțim cu toții acasă”, a conchis Reinhart Guib.
