NASA a lansat misiunea Artemis II, primul zbor cu echipaj uman în jurul Lunii din ultimii peste 50 de ani, într-un moment care marchează nu doar reluarea ambițiilor lunare americane, ci și începutul unei noi etape în competiția spațială globală. Decolarea de la Centrul Spațial Kennedy, din Florida, readuce Statele Unite în prim-planul explorării spațiale cu echipaj, pentru prima dată după Apollo 17, ultima misiune umană care a ajuns în vecinătatea satelitului natural al Pământului, în 1972.
La bordul navei Orion se află americanii Reid Wiseman, Christina Koch și Victor Glover, alături de canadianul Jeremy Hansen. Cei patru au pornit într-o misiune de aproximativ zece zile, care este privită drept repetiția generală pentru obiectivul mai amplu al programului Artemis: revenirea oamenilor pe suprafața Lunii în anii următori.
Lansare cu emoții până în ultimele minute
Drumul până la decolare a fost complicat. Misiunea fusese deja amânată de două ori în februarie, din cauza unor scurgeri de combustibil și a unei obstrucții în fluxul de heliu al rachetei. În plus, au existat dezbateri și în legătură cu siguranța navei la revenirea pe Pământ, ceea ce a amplificat presiunea asupra NASA înaintea unui moment considerat esențial pentru credibilitatea întregului program lunar american.
Nici ziua lansării nu a fost lipsită de tensiune. Deși condițiile meteorologice erau evaluate ca fiind favorabile în proporție de 80%, în ultimele două ore ale numărătorii inverse au apărut două probleme tehnice importante. Prima a vizat Flight Termination System, mecanismul de siguranță care ar distruge racheta dacă aceasta s-ar abate periculos de la traiectorie. A doua a fost legată de bateria sistemului de abortare a lansării, esențial pentru îndepărtarea capsulei cu echipaj în cazul unei urgențe pe rampă sau imediat după decolare. Ambele defecțiuni au fost remediate la timp, iar lansarea a putut continua.
Fereastra oficială de lansare s-a deschis miercuri la ora 18:24, ora locală, însă decolarea propriu-zisă a avut loc câteva minute mai târziu. NASA dispunea de două ore pentru a lansa în aceeași zi, dar nu a mai fost nevoie de o nouă amânare.
Patru astronauți și o misiune care deschide drumul spre întoarcerea pe Lună
Cu câteva ore înainte de lansare, în jurul orei 14:30, membrii echipajului au ajuns la rampă și s-au pregătit pentru urcarea la bordul capsulei Orion. Calmii în aparență, astronauții urmau să se așeze deasupra a aproximativ 2,6 milioane de litri de combustibil, într-un sistem de lansare de dimensiunea unei clădiri cu 32 de etaje. Oficialii NASA au vorbit despre un moment de cotitură pentru explorarea spațială. „Astăzi începe următoarea eră a explorării spațiale”, a declarat Jared Isaacman, citat în materialul-sursă.
În interiorul capsulei, echipajul a trecut prin procedurile finale: ajustarea costumelor, verificarea căștilor și fixarea în scaunele în care aveau să petreacă orele de dinainte și de după lansare. Comandantul Reid Wiseman a rezumat starea de spirit a echipei în puține cuvinte: este o zi mare, iar timpul de zbor a sosit.
Misiunea este considerată una simbolică nu doar pentru NASA, ci și pentru întreaga arhitectură a viitoarelor zboruri lunare. Artemis II nu include o aselenizare, dar este pasul fără de care revenirea efectivă a oamenilor pe Lună nu poate avea loc. Dacă zborul se desfășoară conform planului, următoarea etapă va fi trimiterea unui echipaj pe suprafața lunară.
O cursă spațială nouă, cu miză politică și strategică
Lansarea Artemis II este prezentată și ca startul unei noi curse lunare. În spatele dimensiunii științifice și tehnologice se află o miză geopolitică evidentă: Statele Unite vor să revină pe Lună înainte ca alte puteri, în special China, să își impună propriul avantaj strategic în spațiu. Materialul-sursă amintește că impulsul politic pentru această întoarcere a fost relansat în 2017, într-o logică ce amintește de epoca Apollo, când competiția cu Uniunea Sovietică a împins SUA spre primul pas lunar.
De această dată însă, ambiția americană este susținută și de o importantă componentă internațională. Directorul general al Agenției Spațiale Europene, Josef Aschbacher, a subliniat că Europa nu este un actor marginal în această misiune, ci unul aflat chiar în centrul proiectului. Artemis II devine astfel expresia unei duble logici: competiție strategică între marile puteri și, în același timp, cooperare între aliații occidentali în construcția unei noi infrastructuri lunare.
O operațiune uriașă, cu mii de riscuri și zeci de mii de oameni implicați
În spatele imaginilor spectaculoase ale lansării se află o mașinărie logistică uriașă. Zeci de mii de oameni sunt implicați direct în program, iar fiecare etapă depinde de monitorizarea unui număr enorm de parametri tehnici. Directorul de lansare Charlie Blackwell-Thompson a explicat că echipajul primește înainte de plecare un rezumat complet al stadiului alimentării cu hidrogen lichid și oxigen lichid, precum și al eventualelor anomalii tehnice relevante. Într-o astfel de misiune, fiecare detaliu contează.
Orele dinaintea decolării sunt cele mai critice, pentru că există nenumărate componente care pot ceda. Șapte persoane au autoritatea de a opri lansarea în ultimul moment, printre ele aflându-se și spaniolul Carlos García-Galán. După ce racheta părăsește atmosfera terestră, o parte a echipei operaționale se mută spre Houston, de unde NASA urmează să coordoneze desfășurarea misiunii în zilele următoare.
Memoria tragediilor și simbolurile unei noi ere
Programul Artemis poartă și greutatea istoriei NASA. La Merritt Island, drumul spre facilitățile agenției trece peste podul care poartă numele Christei McAuliffe, profesoara care și-a pierdut viața în explozia navetei Challenger din 1986, un memento permanent al riscurilor asociate explorării spațiale. În apropierea centrului de control este expus și un motor RS-25, același tip de propulsor care a susținut programul navetelor spațiale timp de peste trei decenii și 135 de misiuni.
La bordul misiunii au fost trimise și mai multe obiecte cu puternică valoare simbolică: un fragment minuscul din materialul avionului folosit de frații Wright la primul zbor motorizat din 1903, un drapel american care a zburat în ultimele misiuni ale navetei spațiale și chiar steagul destinat cândva misiunii Apollo 18, anulată înainte de a ajunge la Lună. După 54 de ani, acel simbol își continuă, în sfârșit, drumul.
