Astronauții Artemis II survolează partea nevăzută a Lunii

Capsula Orion a misiunii NASA Artemis II este programată să survoleze luni, 6 aprilie 2026, partea îndepărtată a Lunii, într-un moment considerat istoric de comunitatea științifică. Potrivit Mediafax, este pentru prima dată după misiunea Apollo 17 din 1972 când un echipaj uman ajunge atât de aproape de satelitul natural al Pământului.

Misiunea, lansată din Florida pe 1 aprilie 2026, îi are la bord pe astronauții Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen. Este primul zbor cu echipaj al programului Artemis, relansând ambițiile americane pentru explorarea lunară, după cum am relatat și în SUA redeschid drumul spre Lună: Artemis II a decolat și relansează marea cursă spațială.

Orion va survola partea nevăzută a Lunii și va depăși recordul Apollo 13

Potrivit NASA, survolul părții îndepărtate a Lunii începe luni, 6 aprilie 2026, la ora 21:45 (ora României) și se va încheia marți, 7 aprilie, la 04:40. În acest interval de aproximativ șapte ore, astronauții vor avea ferestrele capsulei orientate spre Lună pentru observații științifice directe. Orion va trece la circa 6.544 de kilometri de suprafața lunară și va atinge o distanță maximă de 406.770 de kilometri față de Pământ, depășind astfel recordul stabilit de Apollo 13 pentru cea mai mare depărtare la care au ajuns vreodată oameni de planeta noastră.

NASA precizează că, din cauza poziției Soarelui, doar aproximativ 20% din partea nevăzută a Lunii va fi iluminată în timpul survolului. Chiar și așa, astronauții ar putea realiza primele observații umane directe asupra unor regiuni precum întregul bazin Orientale, dar și craterele Pierazzo și Ohm.

Bazinul Orientale și diferențele geologice dintre fețele Lunii, în centrul atenției

Partea nevăzută a Lunii, mult mai craterizată și cu o crustă mai groasă decât cea orientată spre Pământ, nu prezintă aceleași întinderi întunecate de lavă solidificată. Aceste contraste geologice sunt de interes major pentru cercetători, care speră să obțină indicii despre formarea și evoluția Lunii în primele sute de milioane de ani ale Sistemului Solar.

Bazinul Orientale, o structură de impact cu diametrul de aproximativ 930 de kilometri, este considerat cel mai tânăr și cel mai bine conservat bazin mare de impact de pe Lună. Cercetătorii NASA îl folosesc ca model pentru a înțelege formarea craterelor uriașe nu doar pe Lună, ci și pe alte corpuri cerești. Faptul că astronauții Artemis II ar putea vedea pentru prima dată întreaga structură cu ochiul liber, și nu doar în imagini robotice, este considerat un moment cu valoare științifică și simbolică aparte.

NASA subliniază că observațiile directe ale astronauților rămân valoroase chiar și în era sondelor automate. Echipajul a fost instruit să urmărească atât formele mari de relief, cât și diferențele subtile de culoare, textură și umbre, care se modifică în funcție de unghiul luminii solare. Aceste observații pot completa datele obținute de sondele orbitale și pot rafina pregătirea viitoarelor misiuni cu echipaj spre suprafața Lunii.

Survolul va include și o perioadă de pierdere temporară a comunicațiilor, când Orion va trece în spatele Lunii, precum și un moment în care astronauții vor vedea Soarele eclipsat de discul lunar din perspectiva capsulei. După această manevră, Artemis II va intra pe traiectoria de întoarcere spre Pământ, cu amerizarea programată în Pacific, în largul coastelor San Diego, pe 10 aprilie 2026.

Misiunea Artemis II reprezintă un test esențial pentru viitorul programului lunar american, verificând în condiții reale de spațiu îndepărtat sistemele capsulei Orion și ale rachetei SLS, înaintea viitoarelor zboruri care ar trebui să readucă astronauți pe suprafața Lunii. Pentru detalii despre lansare și contextul programului, puteți consulta și acest articol din arhiva Ora de Sibiu.