Pe scurt:
Când începe, de fapt, bătrânețea? Un studiu amplu din Germania arată că oamenii mută constant limita, iar femeile o plasează mai târziu decât bărbații.
Vârsta la care oamenii consideră că începe bătrânețea s-a modificat semnificativ în ultimele decenii, potrivit unui studiu publicat în revista Psychology and Aging și citat de Mediafax. Cercetarea, coordonată de Markus Wettstein de la Universitatea Humboldt din Berlin, a analizat răspunsurile a peste 14.000 de persoane, urmărite timp de 25 de ani, în cadrul unui amplu studiu german privind îmbătrânirea.
Participanții, născuți între 1911 și 1974, au fost întrebați de una până la opt ori, pe parcursul a 25 de ani, la ce vârstă ar descrie pe cineva ca fiind vârstnic. Datele arată că cei născuți în 1911 ar fi plasat debutul bătrâneții la aproximativ 71 de ani. Pentru generația născută în 1931, limita era de 74 de ani, iar cei născuți în 1944 considerau că bătrânețea începe la 75 de ani, toate aceste răspunsuri fiind date la vârsta de 65 de ani.
Un fenomen interesant observat de cercetători este că, pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, ei tind să mute și mai departe limita la care consideră că începe bătrânețea. Astfel, la 60 de ani, mulți spun că bătrânețea începe la 75, iar la 70 de ani, limita se mută la 80. Potrivit echipei de la Humboldt, acest comportament este influențat de stereotipurile negative asociate bătrâneții, mai ales în cultura occidentală.
Studiul arată că această tendință nu continuă la nesfârșit. Între cei născuți între 1936–1951 și cei născuți între 1952–1974 nu au fost identificate diferențe semnificative de percepție, ceea ce sugerează că limita percepută a bătrâneții s-a stabilizat în ultimele decenii, rămânând însă mai ridicată decât era în urmă cu 50 de ani.
Rezultatele mai arată că femeile tind să amâne debutul bătrâneții mai mult decât bărbații, în timp ce persoanele cu sănătate precară plasează această limită mai devreme decât cele sănătoase. Nici nivelul de educație, nici vârsta subiectivă percepută nu explică singure această tendință generală.
Cercetătorii indică două cauze principale pentru această schimbare: creșterea speranței de viață și ieșirea la pensie la vârste tot mai înaintate. Modul în care societatea definește bătrânețea are impact asupra politicilor de sănătate, pensionare și îngrijire socială.
