Ofelia Popii, una dintre cele mai titrate și iubite actrițe ale Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, ne-a oferit un tablou nefiltrat al experiențelor sale de la Gala UNITER. Între metafore despre „ploi cu gheață” și peripeții de culise care bat orice scenariu de comedie, marea actriță dezvăluie ce contează cu adevărat dincolo de trofeele de argint.
Întrebată cum ar descrie cel mai important eveniment al teatrului românesc într-o singură imagine, Ofelia nu a ezitat: „Un ou Kinder cu surprize”. Această doză de imprevizibil pare să definească întreaga sa relație cu premiile, o relație marcată de o sinceritate debordantă și un spirit critic acut.
Dacă ar putea schimba ceva în mecanismul acestor distincții, actrița ar paria pe viitor și pe conexiuni:
,,Aș premia artiștii cu proiecte noi, cu un tip de colaborare unică, o întâlnire relevantă. Eu asta mi-aș fi dorit cel mai mult: să am posibilitatea de a juca alături de artiști care îmi erau, la momentul respectiv, inaccesibili.”
Teatrul de azi: „Ploaie cu gheață, pe soare”
Într-o notă poetică, Ofelia Popii compară starea teatrului actual cu un fenomen meteo extrem de contrastant. Este o imagine a riscului asumat și a frumuseții care doare:
- Starea vremii: „O ploaie cu gheață, pe soare.”
- Sentimentul: „Știi că va fi un curcubeu superb, te bucuri, dar cu inima strânsă că îți poate sparge parbrizul.”
„Blestemul” premiilor: Corsete desfăcute și tocuri rupte
Poate cea mai spumoasă parte a discuției a fost cea legată de momentele „mai puțin glorioase” din spatele strălucirii de pe covorul roșu. Ofelia a dezvăluit, cu mult umor, că accidentările sunt pentru ea un semn de bun augur.
„La fiecare Gală la care am câștigat, m-am accidentat înainte. Când nu mi se întâmpla nimic, știam că nu o să câștig!”
Peripețiile ei ar putea umple paginile unui jurnal de bord:
La primul premiu, ploaia i-a stricat coafura, ciorapii s-au rupt, iar rochia a cedat în față, lăsând sutienul la vedere. O broșă salvatoare a fost singura barieră între ea și un dezastru vestimentar total.
La al doilea, i s-a rupt tocul pe drum și rochia chiar în sala de festivități.
La al treilea, s-a schimbat ordinea decernării în timp ce ea era la hotel. A urmat o cursă contra-cronometru: s-a îmbrăcat pe fugă, s-a dat cu fixativ pe scări, iar când a intrat în sală și-a auzit numele. „Până să urc, mi s-a desfăcut corsetul… era să cad pe scări. Nu era o imagine de vis în poze”, își amintește actrița amuzată.
Cel mai exigent juriu: Propria conștiință
În ciuda raftului plin de trofee, pentru Ofelia Popii există un barometru mult mai fin și mai necruțător decât orice juriu de specialitate: propriul spirit critic.
„Pentru mine, barometrul sunt eu. Eu știu cel mai bine ce trebuia să fac, unde trebuia să ajung, cât am reușit real și cât mai am de lucrat”, a conchis actrița, reconfirmând faptul că marea performanță se naște dintr-o căutare interioară continuă, nu doar din aplauzele de la finalul galei.
