Pe scurt:
Diferențele uriașe la colectarea impozitelor locale arată cât de mult contează capacitatea administrativă a primăriilor. Vezi ce localități stau cel mai bine și unde colectarea e aproape inexistentă.
Unele administrații locale din România reușesc să colecteze integral impozitele pe proprietate, în timp ce altele abia strâng câteva procente din creanțele raportate, potrivit unui raport privind Analiza Eficienței Administrației Publice Centrale și Locale, citat de Mediafax.
Documentul evidențiază diferențe majore între localități în privința capacității de a colecta impozitele pe clădiri, terenuri și mijloace de transport, venituri esențiale pentru bugetele locale și aflate în responsabilitatea directă a primăriilor.
Județul Sibiu se situează într-o zonă relativ favorabilă în ceea ce privește colectarea veniturilor locale, însă, la fel ca în restul țării, datele arată diferențe semnificative între unitățile administrativ-teritoriale. La un capăt al spectrului se află comuna Păuca, care înregistrează un grad de colectare foarte ridicat, de 97%, ceea ce indică o capacitate administrativă bună și un nivel ridicat de conformare fiscală din partea contribuabililor.
Raportul arată că există primării cu un grad de colectare de 100%, dar și localități unde acest indicator coboară până la 2%.
Aceste diferențe reflectă atât nivelul de conformare fiscală al contribuabililor, cât și capacitatea administrativă a primăriilor de a urmări, încasa și gestiona creanțele locale. Gradul de colectare a fost calculat ca raport între totalul veniturilor încasate și al stingerilor de creanțe, pe de o parte, și totalul creanțelor raportate, inclusiv cele din anul curent și din anii anteriori, pe de altă parte.
Localități cu colectare maximă și localități unde aproape nu se încasează nimic
La vârful clasamentului se află localități care au raportat colectare integrală. Exemplele menționate în raport sunt Husasău de Tinca, din județul Bihor, și Oncești, din județul Maramureș, ambele cu un grad de colectare de 100%. Alte localități cu nivel foarte ridicat sunt Concești, din județul Botoșani, cu 99%, și Păuca, din județul Sibiu, cu 97%.
La polul opus, raportul identifică UAT-uri cu un grad de colectare extrem de redus. Grajduri, din județul Iași, apare cu doar 2%, iar Slobozia Bradului, din județul Vrancea, cu 4%. Alte exemple sunt Poșta Câlnău, din județul Buzău, cu 8%, Homocea, din județul Vrancea, cu 10%, Pardina, din județul Tulcea, cu 10%, și Turnu Măgurele, din județul Teleorman, cu 17%.
Regiunile cu cele mai mari și cele mai mici rate de colectare
Raportul arată că zonele cu grad redus de colectare sunt concentrate mai ales în Moldova, Dobrogea, sudul Munteniei și Oltenia, unde există numeroase UAT-uri cu valori sub 40%. Aceste rezultate sunt corelate cu lipsa zonelor urbane funcționale puternice, gradul ridicat de sărăcie și veniturile scăzute ale populației.
În schimb, în Transilvania, Banat, zona metropolitană București–Ilfov, precum și în județele Constanța și Brăila, se observă mai multe localități care ating sau depășesc rate de colectare de 65%. Aceste valori pot indica o administrare fiscală mai riguroasă, baze de date locale mai bine actualizate și un grad mai mare de conformare voluntară din partea contribuabililor.
Diferențele sunt importante pentru că impozitele pe proprietate reprezintă una dintre puținele surse de venit aflate cu adevărat la dispoziția administrației locale. Spre deosebire de fondurile europene, subvențiile de la bugetul de stat sau sumele defalcate din TVA, aceste venituri depind direct de capacitatea primăriei de a-și administra baza fiscală.
Un grad scăzut de colectare reduce autonomia financiară a localităților. Primăriile care nu își colectează eficient impozitele devin mai dependente de transferurile de la bugetul central și au mai puțini bani pentru întreținerea drumurilor, iluminat public, servicii locale, investiții, reparații sau cofinanțarea proiectelor.
Raportul indică faptul că nivelul redus de colectare poate avea mai multe cauze: venituri scăzute ale populației, baze de date incomplete, inventare neactualizate ale proprietăților, lipsa personalului calificat, mobilizare slabă în urmărirea creanțelor sau capacitate administrativă redusă. În unele cazuri, problema nu este doar că oamenii nu plătesc, ci și că administrația locală nu are o evidență completă și actualizată a proprietăților impozabile.
