„Oara lu’ Pușcășel” din Poiana Sibiului, tezaur uman viu: costumele cusute de ea au ajuns în America și Japonia / foto

Maria Ciucă, cunoscută de sibieni drept „Oara lu’ Pușcășel” din Poiana Sibiului, a primit titlul de „tezaur uman viu”, iar straiele populare cusute de ea au ajuns până în America și Japonia, potrivit Mediafax. În toamna anului 2026, Maria Ciucă va împlini 80 de ani. Ea povestește că numele de „Oara lu’ Pușcășel” provine din copilărie: „Mă cheamă Maria Ciucă, însă lumea mă știe după numele de copilă: ‘Oara lu’ Pușcășel. Bunicii și străbunicii din partea mamei au fost polițiști cu pușcă și, cum erau mai mici de statură, lumea le-a spus «Pușcășel».”

Meșteșugul l-a învățat de la mama ei, care și-a cusut prima ie în clasa întâi. „Eu, la șapte ani, am cusut un fileu de lampă, pe care l-am vândut. Atunci am început să fac și eu un ban în casă, deși se plătea foarte puțin. Îmi amintesc că lucrai cu acul o săptămână întreagă și primeai cât pentru o feldără de cucuruz”, spune Maria Ciucă.

În fața casei sale din Poiana Sibiului, un câine masiv stă de pază, recunoscător că a fost luat de pe stradă. În interior, vizitatorii descoperă termeni vechi precum „ciupag”, „pupejoare”, „cipcă cu suveică”, „floare de 13 muscuță”, „ciocănel” sau „beată”, care descriu cusăturile de pe ia de Mărginime. „Am cusături din America până în Japonia. Mult am cusut, mult am și umblat”, povestește Maria Ciucă, care a primit titlul de tezaur uman viu în 2022, cu susținerea Muzeului ASTRA. „M-au sunat să-mi spună că dosarul mi-a fost aprobat la București. Erau bucuroși că am fost singura care a obținut voturile tuturor.”

Confecționarea unei ii, a unei șurțe, fuste sau chimeșe presupune nu doar răbdare și talent, ci și credință. „Io vă spui drept: când cos, mă rog. Zic de 33 de ori o rugăciune către Maica Domnului, de 24 de ori pe cea către Domnul Iisus și de 14 ori pe cea către Sfânta Cruce. Și tot așa, iar câteodată mă prinde noaptea, pe la unu sau doi, cu acul în mână.”

Maria Ciucă păstrează un album cu imagini de la festivaluri și târguri meșteșugărești, dar și cu familia sa. Într-una dintre fotografii apare fiica ei, Roxana, alături de Petre Roman și Corneliu Bucur, fostul director al Muzeului ASTRA. „Doamne, ce se mai minuna domnul Roman de straiele copilei!”

Despre copilărie, Maria Ciucă își amintește

Despre copilărie, Maria Ciucă își amintește: „Pe mama o știu cu acul în mână, iar pe tata, tot pe fugă. În 1948, comuniștii l-au condamnat la închisoare pentru că era chiabur și i-au confiscat casa din Turda. Avea magazine și autobuze, era un om priceput în afaceri. A evadat de la Penitenciarul Aiud; câteva luni nimeni nu a știut de el. Mai apărea rar pe la o soră de-a lui din Rod, unde primea mâncare și haine. Până la urmă, l-au prins și a făcut 11 ani de închisoare.”

Acest trecut a afectat-o și la școală: „M-au primit doar la școala de cooperație din Alba Iulia, după ce am fost refuzată de liceul din Deva din cauza «originii nesănătoase». Până la urmă, școala am terminat-o la Orăștie, cu ajutorul unei rude îndepărtate care m-a înscris într-o clasă formată din 30 de fete crescute la orfelinat.”

Studiile în domeniul cooperației au ajutat-o să devină vânzătoare la Daia Română, unde l-a cunoscut pe viitorul soț, fiul primarului. „Amândoi am ajuns să lucrăm la Cooperativa de consum din Poiana Sibiului, pe partea de achiziții și evidență a mărfii. Trăiam doar din ce coseam, iar salariile le puneam la CEC. Așa am strâns bani de casă.” Maria Ciucă a ieșit la pensie din funcția de contabil-șef al Primăriei Poiana Sibiului. Soțul i-a murit, dar îi are aproape pe cei trei copii și șapte nepoți, pe care îi îmbracă în strai românesc la fiecare sărbătoare. „Încă nu le-am pus la locul lor, le mai las să respire”, spune ea, arătând spre o duzină de costume populare așternute în camera de dinainte.

În urmă cu câteva săptămâni, Maria Ciucă a primit titlul de „Cetățean de onoare al comunei Poiana Sibiului”, în fața a sute de oameni, mulți dintre ei tineri. Mesajul ei pentru aceștia este: „Să aibă ambiție și să lucreze. Munca-i sfântă!”

În casa aflată nu departe de vechea biserică din lemn, Oara lu’ Pușcășel continuă să coasă, murmurând rugăciuni în care cuvintele „familie” și „copiii” apar cel mai des. Ea spune că nu cere nimic de la Dumnezeu, fiindcă fiecare a primit pe acest pământ ceea ce i-a fost hărăzit.

Costumele populare cusute de Maria Ciucă au fost admirate la festivaluri și târguri, inclusiv la Muzeul ASTRA, unde tradiția portului popular este sărbătorită în fiecare an.