Comuna din Sibiu mai mare decât Bucureștiul, care „ascunde” un osuar rar: sute de oameni se odihnesc sub podeaua unei biserici / foto

Comuna Jina din județul Sibiu marchează 200 de ani de la momentul în care sătenii au decis să desființeze cimitirul de lângă vechea biserică pentru a face loc unei școli, punând educația copiilor înaintea tradițiilor funerare.

Potrivit Consiliului Județean Sibiu, această decizie a dus la apariția unui osuar rar întâlnit în mediul rural românesc.

Părintele Nicolae Hulea, preot la biserica „Buna Vestire” din Jina, povestește că lăcașul actual a fost ridicat în 1795, pe locul unei biserici de lemn despre care se spune că ar fi avut aceeași înălțime.

„A fost ridicată în 1795, pe locul unei biserici din lemn despre care se spune că ar fi fost la fel de înaltă”, precizează părintele Hulea.

Există și un „mit” local conform căruia lemnul vechii biserici ar fi fost folosit la construcția „Bisericii din Deal” din Poiana Sibiului, însă părintele subliniază că biserica poienarilor a fost ridicată în 1766, cu aproape 30 de ani înainte, ceea ce contrazice legenda.

Osuarul din Jina, unic în mediul rural și legat de istoria școlii din sat

Desființarea cimitirului a fost propusă de părintele Dimitrie Boia, care a oferit o grădină proprie pentru noul cimitir, cunoscut astăzi drept „Dealul Boii”.

„Faptul că școala funcționa lângă biserică era absolut normal, în condițiile în care primii învățători erau plătiți de biserică”, explică părintele Hulea.

Osuarul a apărut ca urmare a mutării cimitirului.

„A fost făcută o groapă în care, judecând după faptul că, în acele vremuri, Jina avea peste 1.000 de locuitori, putem estima că și numărul scheletelor deshumate și depuse aici este de ordinul sutelor. Jinarii i-au păstrat astfel pe cei plecați aproape, lângă biserică”, spune părintele.

Osuarul este o construcție mică din lemn, la intrarea căreia se află două fragmente dintr-o veche cruce de piatră. Sub podeaua din scânduri groase, sute de jinari își duc laolaltă somnul de veci. Pe bolta osuarului sunt pictate cele 12 praznice împărătești, dar și o reprezentare rară a Tatălui Ceresc, neobișnuită în tradiția ortodoxă.

Accesul în osuar este permis celor care păstrează respectul față de cei adormiți.

Dr. Adrian Stoia, de la Muzeul Astra Sibiu, subliniază caracterul inedit al osuarului: „Prezența osuarului în mediul rural, în satul păstorilor transilvăneni, este inedită. În țară se mai cunosc câteva osuare situate în mediul mănăstiresc și doar puține dedicate eroilor, cum sunt cele de la Mărășești și de la Soveja. Fără reținere putem afirma că monumentul este unic în peisajul Mărginimii și foarte rar întâlnit în spațiul rural al României”.

„Se cuvine să avem evlavie în memoria lor. Îi pomenim în slujbe la «Moșii de iarnă» și la «Moșii de vară», ne rugăm pentru sufletele lor”, adaugă părintele Hulea.

Jina are o suprafață de 330 km pătrați, depășind Bucureștiul

Parohia „Jina 1” numără aproximativ 1.300 de credincioși, iar părintele Hulea slujește aici din 2017, după ce a preluat parohia de la părintele Pavel Oltean, cel care l-a botezat. Înainte, a slujit la Sebeș, dar acum spune că este acasă, în satul natal.

Biserica a fost ridicată în perioada în care jinarii păzeau granița Imperiului Austro-Ungar.

„Li se spunea «cătanele negre» și erau vestiți pentru curaj și dârzenie. Timp de nouă luni erau la ascultare militărească, apoi trei luni erau lăsați în sat, alături de familiile lor. După 12 ani de serviciu militar primeau pământuri și astfel s-a ajuns ca jinarii să stăpânească o suprafață de teren mai mare decât municipiul București”, precizează părintele Hulea.

Documentele atestă că suprafața Jinei este de aproximativ 330 de kilometri pătrați, cu aproape 100 de kilometri pătrați mai mult decât Bucureștiul. Localitatea se întinde pe șapte coline, la fel ca Roma, și este considerată cea mai înaltă regiune a Mărginimii Sibiului.

Jina rămâne un loc unde tradițiile vechi și deciziile comunității au modelat istoria satului, iar osuarul său reprezintă o raritate în peisajul rural românesc.