Sărbătoare la Slimnic: 20 de ani de când părintele George Piț a preluat parohia / foto

Parohia Slimnic a marcat duminică, 7 iunie, douăzeci de ani de la instalarea părintelui George Cosmin Piț și de la începutul slujirii neîntrerupte în biserica nouă din Slimnic.

Potrivit mitropolia-ardealului.ro, evenimentul a fost organizat în Duminica Tuturor Sfinților, la exact două decenii de la momentul în care, pe 18 iunie 2006, părintele Piț a fost instalat ca preot în parohie de către Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului.

Sărbătoarea a avut o componentă liturgică centrală, reunind credincioșii din parohiile Slimnic I și Slimnic II, sub slujirea părintelui George Piț și a părintelui Emilian Mihăilescu. În cadrul Sfintei Liturghii, au fost pomeniți ctitorii bisericii, în special preoții Laurențiu Coltor și Samuil Diac, care au inițiat demersurile pentru ridicarea noii biserici în intravilanul comunei Slimnic. După plecarea părintelui Laurențiu în 1986, părintele Samuil Diac și Consiliul Parohial au continuat eforturile, iar pe 3 decembrie 1989, un proces-verbal a consemnat decizia de începere a lucrărilor, cu sprijinul reprezentanților Arhiepiscopiei Sibiului, inginerului Sinu Iosif și arhitectului Diaconu Nicolae, după obținerea aprobărilor de la stat.

Piatra de temelie a fost pusă de Mitropolitul Antonie Plămădeală la începutul anilor 1990, marcând startul unui drum dificil pentru comunitatea locală și pentru părintele Samuil Diac, care a condus lucrările până la stadiul de ziduri și acoperiș.

În 2006, părintele Samuil s-a retras, iar părintele George Piț a preluat finalizarea construcției. La instalarea sa, Înaltpreasfințitul Laurențiu a cerut mutarea slujbelor în noua biserică până la Crăciun, lucru care s-a realizat pe 17 decembrie 2006. De atunci, timp de 20 de ani, slujbele au avut loc neîntrerupt în noul lăcaș, care poartă hramurile „Sfânta Cuvioasă Parascheva” și „Sfinții Mucenici Timotei și soția sa Mavra”. Din septembrie 2012, părintele Emilian Mihăilescu s-a alăturat pastorației, cele două parohii funcționând cu o singură inimă, în ritmul Sfintei Liturghii.

Pe lângă componenta religioasă, ziua de 7 iunie 2026 a inclus și un eveniment editorial. Au fost lansate două volume care documentează efortul colectiv al comunității.

Prima broșură explică simbolurile biblice din gardul din fier care împrejmuiește biserica, ilustrând istoria mântuirii de la Facerea lumii, trecând prin evenimentele Vechiului Testament, până la Nașterea, Patimile, Moartea și Învierea lui Hristos, precum și predicarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

A doua carte prezintă, în imagini și cuvinte, istoria scurtă a bisericii și principalele momente și activități din cei 20 de ani de slujire la Slimnic, subliniind colaborarea dintre preot și credincioși.

Biserica impresionează prin proporțiile arhitecturale echilibrate, pictura în frescă și catapeteasma deosebită. Racla cu veșmântul Sfintei Cuvioase Parascheva și adăugarea hramului Sfinților Timotei și Mavra reflectă evlavia și continuitatea spirituală a comunității. Gardul metalic, cu simboluri unice, completează identitatea vizuală și spirituală a lăcașului.

Cartea „Viața în ritm de Sfântă Liturghie” surprinde povestea comunității din Slimnic

La lansarea volumului monografic „Viața în ritm de Sfântă Liturghie. Parohia Slimnic în imagini și cuvinte (2006-2026)”, lector universitar dr. Lucian Turcu a subliniat că personajul principal al cărții este credința omului simplu, care a contribuit la ridicarea bisericii.

„Istoria mare se scrie de cele mai multe ori cu oameni simpli, dar cu sufletul mare. Această biserică s-a născut din răbdare. Ani la rând, comunitatea de aici s-a confruntat cu problemele vechilor biserici, cu alunecările de teren. Au existat discuții, au existat neînțelegeri, cum e normal în viață. Au existat ezitări, până când acest ideal al zidirii acestei superbe biserici a devenit realitate”, a spus Lucian Turcu.

El a amintit și de documentul semnat în decembrie 1989, în care comunitatea mulțumea lui Dumnezeu pentru ajutorul primit și își exprima speranța pentru generațiile viitoare.

„Noi suntem acei urmași ai urmașilor. Noi suntem răspunsul la rugăciunea lor”, a adăugat istoricul.

Cartea evidențiază faptul că biserica aparține întregii comunități, nu unui singur om, și menționează zeci de persoane care au contribuit, de la consilieri și epitropi, la femeile care au făcut curățenie sau au pregătit masa pentru pictori.

Despre titlul volumului, Turcu a precizat:

„Nu viața de lângă biserică, nu viața cu prilejul marilor sărbători, ci viața în ritm de Liturghie. Adică o existență și o experiență în care omul învață să mulțumească — asta înseamnă Liturghie — să se căiască, să se roage, să ierte și să nădăjduiască. Liturghia nu este doar o slujbă duminicală, ci este și trebuie să devină un mod de a fi, un mod de a trăi.”

În calitate de istoric și membru al familiei, Lucian Turcu a apreciat valoarea documentară și afectivă a volumului, subliniind că acesta a fost scris din recunoștință pentru oameni, sat, biserică și pentru toate generațiile care au contribuit la viața parohiei Slimnic.