Un tânăr născut în Sibiu scrie istorie în sportul de performanță. La doar 20 de ani, Robert Colibei a urcat pe podiumul Campionatului Mondial de Pescuit la Crap din Letonia, unde a reprezentat România. Deși locuiește în Germania, Robert spune cu mândrie că va purta mereu tricolorul în suflet. Tânărul a vorbit despre ce înseamnă sportul de anduranță dus la extrem, nopți nedormite și o moștenire de familie bazată pe disciplină.
Campionatul Mondial de Pescuit la Crap s-a desfășurat recent în Letonia, pe faimosul lac Baļote (Balota), o pistă recunoscută la nivel internațional pentru densitatea impresionantă de crap și pentru condițiile tehnice excelente pe care le oferă pescarilor de competiție. Concursul a fost unul de o dificultate extremă, desfășurat pe durata a 72 de ore de monitorizare continuă.
România a aliniat la start un lot puternic, format din opt băieți (trei echipe de câte doi și două rezerve), selecționați din toată țara: Cluj, Pitești, București. Robert Colibei a fost singurul sibian din lot. Iar startul competiției a coincis cu un moment special pentru el.
„Am împlinit 20 de ani chiar în 1 iulie, când a început concursul. A fost cel mai frumos mod de a sărbători”, povestește Robert.
Efortul tricolorilor a fost gigantic. În cele 72 de ore de concurs, lotul României a reușit să pună pe cântar o cantitate uriașă: 372.235 de kilograme de crap. Această performanță de top le-a asigurat băieților noștri medalia de bronz la nivel mondial.
„Este un concurs de mare anduranță. Ca să vă puteți imagina, în cele 72 de ore am dormit adunate doar 5 ore! Dacă nu ești pregătit fizic, n-ai nicio șansă. Pe lângă orele de pescuit, eu merg la sală, fac flotări, abdomene, greutăți, pentru că trebuie să fii în cea mai bună formă ca să menții ritmul un concurs întreg”, explică tânărul sibian.
Pescuitul și performanța, scrise în ADN-ul familiei
Robert nu a ajuns întâmplător la acest nivel. Acesta mărturisește că dragostea pentru sport și competiție o moștenește direct de la tatăl său, un nume cunoscut în lumea artelor marțiale și a pescuitului.
„Am pescuitul în sânge de când sunt mic. Tata a fost sportiv la viața lui – a fost de 10 ori vicecampion mondial în lotul național și de 8 ori campion național la judo. Deci chestia asta cu sportul e în sânge. Prima dată când am ținut pe bune o lansetă în mână aveam vreo 4-5 ani. Înainte de asta, tata mă lua cu el pe baltă și îmi punea țarcul acolo. Tata are la activ peste 200 de concursuri, eu am doar vreo 50, mai am până să ajung la performanța lui.”
Dacă mulți văd pescuitul ca pe un moment de relaxare, pentru Robert lucrurile s-au schimbat radical în urmă cu 6 ani, când a intrat în lumea competițiilor naționale și internaționale, bifând concursuri în Germania, Austria sau Cehia.
„La pescuitul normal, toată lumea știe cum e: te duci de plăcere, dormi, faci grătare. Noi am vrut mai mult. Am vrut să ne forțăm limitele, să tragem de noi și să vedem unde putem ajunge. Iar sentimentul când ridici o cupă și ai medalia la gât este de nedescris. La Campionatul Mondial nu mergi pentru bani, ci pentru stimă și onoare. Nimic nu se compară cu momentul în care devii campion mondial.”
Trecerea spre marea performanță s-a produs când Robert a fost remarcat de Mihai Tripon, de șapte ori campion mondial. Acesta i-a văzut talentul la un Campionat Național de juniori și l-a încurajat să facă pasul cel mare. Anul trecut, alături de partenerul său de atunci, Cezar Orleanu, Robert a devenit campion național, performanță care i-a deschis porțile către lotul național și participarea la Mondialul din Italia, urmat de succesul de anul acesta din Letonia. În palmaresul său strălucesc deja în jur de 40 de cupe și 10 medalii de top.
Din Sibiu la München: „Voi reprezenta tot timpul România”
Deși s-a născut în Sibiu și este legat sufletește de orașul de pe Cibin, viața l-a dus pe Robert departe de casă. La vârsta de 8 ani, s-a mutat cu familia în Germania, la München.
„Acolo am învățat, știu limba, acolo e patria mea acum. M-am obișnuit cu sistemul, am prieteni acolo, am și o iubită, așa că este greu să mă mai întorc dintr-odată în România, deși părinții mei s-ar putea să se repatrieze pentru că și-au construit o casă în țară. Avem și o firmă acolo, eu și lucrez”, spune Robert.
Munca și distanța fac ca pasiunea pentru pescuitul de performanță în lotul României să fie un adevărat test de logistică și sacrificiu:
„Familia mă susține la maximum. Dar e foarte greu. Eu trebuie să las sculele în România. Vin cu avionul non-stop, ba la București, ba la Pitești, fac naveta asta în timp ce și lucrez. În timpul liber îmi mai place să urc pe munți sau să fac box, dar astea sunt chestii micuțe.”
Chiar dacă viitorul său este în Germania, sibianul Robert Colibei transmite un mesaj ferm tuturor celor de acasă: indiferent unde se va afla pe glob, pe echipamentul lui de campion va sta întotdeauna tricolorul României.
