Cel mai spectaculos drum din România își surprinde turiștii: nu lipsesc urșii, dar priveliștile rămân impresionante

Transfăgărășanul (DN7C) continuă să atragă turiști din toată țara și din străinătate, fiind celebru atât pentru peisajele sale alpine, cât și pentru aparițiile neobișnuite ale urșilor pe marginea drumului. Potrivit adevarul.ro, în prima lună de la redeschiderea șoselei, urșii au fost văzuți mai rar, însă traseul oferă numeroase alte atracții pentru vizitatori.

De aproape cinci decenii, urșii reprezintă una dintre curiozitățile Transfăgărășanului. O parte dintre animale au fost aduse pentru repopularea Munților Făgăraș, iar unele proveneau din captivitate și erau deja obișnuite cu prezența oamenilor. Hrănirea lor de către turiști a dus la apariția așa-numiților „urși cerșetori” sau „urși gunoieri”.

Chiar dacă în prezent urșii sunt mai puțin vizibili, turiștii au la dispoziție o serie de obiective spectaculoase: Cascada Bâlea, Lacul Bâlea, serpentinele de pe versantul nordic, Cetatea Poenari și Lacul Vidraru sunt doar câteva dintre reperele care fac din Transfăgărășan cel mai faimos drum montan din România.

Construit în anii ’70, Transfăgărășanul urcă până la 2.042 de metri altitudine, în apropierea Lacului Bâlea. Chiar și în lunile de vară, turiștii pot găsi zăpadă în zonele umbrite și în căldările glaciare. Lacul Bâlea, situat la 2.034 de metri, are o suprafață de 46.508 metri pătrați și o adâncime de 11,35 metri, fiind cel mai mare lac glaciar al masivului Făgăraș, potrivit Centrului de Informare Turistică Sibiu. Zona face parte dintr-o rezervație naturală întinsă pe aproximativ 180 de hectare.

La câțiva kilometri mai jos de lac, Cascada Bâlea, cunoscută și ca Urlătoarea Bâlei, impresionează prin căderea de apă de 60 de metri, fiind una dintre cele mai înalte cascade în trepte din România. Cascada se află la 1.200 de metri altitudine, iar apele sale provin din căldarea glaciară a Bâlei. Aceasta poate fi admirată atât de pe șosea, cât și din telecabina care leagă zona Bâlea Cascadă de Lacul Bâlea. Recent, zona telecabinei a fost în atenția publicului după ce mai mulți turiști au rămas blocați, dar au fost salvați cu bine, după cum a relatat Ora de Sibiu.

Cel mai înalt punct al Transfăgărășanului este marcat de zona de agrement din jurul Lacului Bâlea, vechea Cabana Bâlea, clădirea Salvamontului și intrarea în Tunelul Bâlea–Capra. Tunelul, lung de 884 de metri, a fost construit între 1972 și 1974, fiind una dintre cele mai dificile lucrări ale drumului. Pentru realizarea sa au fost dislocați peste 41.000 de metri cubi de piatră și s-au folosit 20 de tone de dinamită. Inginerul Ioan Gogu, șeful lotului „Tunel”, povestea la inaugurarea din 1974 despre condițiile extreme de lucru: „Vântul bătea cu 120 de kilometri pe oră, viscolea atât de puternic, încât câțiva zeci de metri de la tunel la cabină îi parcurgeam într-o oră și jumătate. De două ori, avalanșele ne-au luat pur și simplu pe sus stația de compresoare și dusă a fost. Am adus alta. Pe acelea le-am găsit primăvara în căldările din vale. Apoi, de mai multe ori, ne-a blocat zăpada — un strat de până la șase metri — în tunel. Am săpat tunel și prin zăpadă și am ieșit la lumina zilei.”

Pe versantul sudic, traseul coboară spre Lacul și Barajul Vidraru, apoi spre Cetatea Poenari și Curtea de Argeș. Barajul Vidraru, înalt de peste 165 de metri, a fost construit între 1963 și 1965, iar lacul de acumulare se întinde pe aproape 1.000 de hectare. În apropiere se află Cetatea Poenari, fortăreața medievală asociată cu Vlad Țepeș. Cronicile Țării Românești menționează că voievodul i-a pedepsit pe locuitorii din Târgoviște să muncească la ridicarea cetății, fiind duși la Poenari chiar în ziua Paștilor, „de au lucrat la cetate până li s-au sfâșiat toate hainele de pe ei și au rămas dezbrăcați, în pieile goale”, potrivit volumului „Istoria Țării Românești” din 1960.

Traseul continuă spre Curtea de Argeș, unde turiștii pot vizita Biserica Domnească, ridicată în secolul al XIV-lea, și Mănăstirea Curtea de Argeș, ctitorită de Neagoe Basarab, cunoscută pentru legenda Meșterului Manole și ca necropolă regală.

Transfăgărășanul are o lungime totală de peste 150 de kilometri și traversează Carpații prin căldarea Bâlea, urcând până la 2.042 de metri altitudine. Tronsonul alpin dintre Barajul Vidraru și Cârțișoara, de aproximativ 90 de kilometri, a fost construit între 1970 și 1974, cu efortul a mii de oameni, majoritatea militari în termen. Proiectul inițial prevedea un drum forestier îngust, dar a fost transformat într-o șosea cu două benzi. În timpul construcției, presa vremii relata că, în patru ani, pe șantier au avut loc 64 de avalanșe, iar în iarna anului 1973, 180 de muncitori au rămas blocați în Căldarea Bâlei. „Comandantul lor, ofițerul superior Florian Gavrilă, a pornit cele două buldozere gigant — 1.300, a legat frânghii de ele, oamenii s-au legat la rândul lor de frânghii și, astfel tractați, au înaintat prin furtună și zăpadă până la Bâlea-Cascadă. Altădată, ca să ridice un buldozer la o altitudine de 1.800 de metri, oamenii l-au demontat în piese și subansamble, transportându-l pe brațe, în șir indian, escaladând astfel muntele abrupt”, relata ziarul „România Liberă” în 1974.

Șoseaua a fost inaugurată în septembrie 1974, însă asfaltarea completă s-a încheiat abia în 1977, iar alte lucrări au continuat și în anii următori.