Sute de tineri au primit terenuri la Sibiu printr-o lege veche de 23 de ani: cum funcționează

Legea 15/2003, care prevede acordarea de terenuri gratuite pentru tineri în vederea construirii unei locuințe, rămâne, după 23 de ani de la adoptare, aproape neaplicată în majoritatea localităților din România.

Potrivit unei analize publicate de Adevărul, aplicarea acestei legi depinde exclusiv de voința administrațiilor locale, iar interesul autorităților pentru problema locuirii tinerilor este atât de scăzut încât nu există nicio statistică centralizată privind numărul de parcele acordate la nivel național.

Legea, adoptată în 2003, permite persoanelor cu vârsta între 18 și 35 de ani să solicite o parcelă de teren de la primăria unde au domiciliul, pentru a-și construi o casă. Dimensiunea loturilor variază: între 150 și 300 de metri pătrați în municipii, 250-400 de metri pătrați în orașe și 250-1.000 de metri pătrați în comune. Totuși, administrațiile locale nu sunt obligate să acorde aceste terenuri, ci doar „pot” să o facă, dacă există suprafețe disponibile și voință politică.

Ministerul Dezvoltării nu are date centralizate despre terenurile acordate tinerilor

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a confirmat, la solicitarea publicației, că nu deține o evidență a terenurilor acordate prin Legea 15/2003, deși normele metodologice impun primarilor să raporteze lunar situația către minister. Prefecturile București, Cluj și Iași sunt printre puținele care au putut furniza date, însă și acestea sunt incomplete sau greu de interpretat.

În județul Cluj, de exemplu, suprafața totală de teren atribuită tinerilor din 2003 până în prezent este de 616.995 metri pătrați, ceea ce ar corespunde teoretic la peste 1.200 de beneficiari. În realitate, multe dintre aceste atribuiri nu s-au concretizat. În Cluj-Napoca, deși în 2004 s-au aprobat loturi pentru 1.489 de tineri, majoritatea nu au primit efectiv terenul, iar doar câteva persoane au reușit să obțină parcele după ani de procese cu primăria. PressOne relata în 2005 că, în ultimii zece ani, administrația a raportat doar șapte terenuri atribuite efectiv.

Condiții stricte și lipsa motivației autorităților blochează programul

Un exemplu de aplicare a legii este comuna Aiton din județul Cluj, unde primarul Nicolae Făgădar a explicat că atribuirea terenurilor depinde de identificarea unor suprafețe disponibile și de decizia administrației locale de a prioritiza această măsură. „Legea nu obligă primăriile să acorde aceste terenuri. Acest lucru se face în măsura în care sunt identificate suprafețe disponibile”, a declarat edilul. El a subliniat că este nevoie de voință politică pentru ca legea să fie pusă în aplicare.

Deputatul Bogdan Cantaragiu remarca încă din 2008 că „majoritatea primarilor nu se înghesuie să aplice această lege, nici măcar din rațiuni electorale”, preferând să scoată la licitație terenurile disponibile. În mediul rural, unde suprafețele ar fi mai generoase, administrațiile locale nu văd un câștig financiar imediat, deoarece singurul venit obținut este taxa de teren, similară cu cea pentru proprietarii privați. La Aiton, taxa anuală pentru un teren de 1.000 de metri pătrați este de 157 de lei.

Legea impune și alte condiții pentru tineri: aceștia trebuie să aibă domiciliul în localitatea unde solicită terenul, să nu dețină sau să fi deținut o locuință sau teren destinat construirii unei locuințe și să demonstreze că au resursele financiare pentru a începe construcția. Fiecare consiliu local stabilește suma minimă necesară, iar dacă lucrările nu încep într-un an de la obținerea documentației, terenul se pierde.

După finalizarea casei, consiliul local poate decide vânzarea terenului către beneficiar, la un preț stabilit prin expertiză tehnică. Achiziția terenului devine interesantă pentru cei care doresc să dețină integral imobilul, să îl vândă sau să obțină credite, însă nu este obligatorie.

Exemple de succes și blocaje administrative

Comuna Valu lui Traian, aflată lângă municipiul Constanța, este unul dintre puținele exemple de succes, unde primăria a aprobat 250 de loturi pentru tineri la scurt timp după adoptarea legii, continuând să repartizeze terenuri și în anii următori. În alte localități, însă, programul stagnează sau este blocat de lipsa terenurilor disponibile sau de birocrație.

În București, Prefectura a raportat că doar în sectorul 2 s-au acordat 7.577 metri pătrați, ceea ce ar însemna aproximativ 25 de beneficiari, în timp ce peste 7.600 de cereri sunt respinse sau în curs de soluționare. Primăriile de sector au anunțat că, la data de 31 iulie 2026, nu mai există terenuri intravilane disponibile pentru acest scop.

În Sibiu, situații similare au fost semnalate în Cisnădie, unde zeci de familii riscă să piardă terenurile pentru case din cauza procedurilor administrative.

Legea 15/2003 rămâne, astfel, un instrument legal cu potențial, dar aplicat sporadic, în funcție de inițiativa și interesul administrațiilor locale, fără o strategie națională sau monitorizare eficientă.