Ioan Bratu, ciobanul din Tilișca: sătul de comuniști, a trecut granița cu o turmă de 1.427 de oi

Are 77 de ani și mai toți i-a petrecut cu fluierul la brâu, printre mioare. Ioan Bratu, cunoscut în Tilișca drept Nică „a lu’ Greavu”, este ciobanul care, în noiembrie 1989, a trecut granița în Ungaria cu 1.427 de oi, sătul de lăcomia regimului comunist și decis să-și croiască o viață nouă. Povestea lui este relatată într-o postare publicată de Daniela Cimpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, pe Facebook.

Astăzi rezident la Unitatea Medico-Socială de la Săliște, Ioan Bratu a absolvit șapte clase la școala din Tilișca și a muncit din copilărie la stâna unchilor săi, familia Greavu, în Timiș. „Înțelegerea era așa: pentru fiecare an primeam 24 de oi și tot venitul de pe ele. Adică de pe brânză, lână sau mieii fătați”, își amintește bărbatul. În anii ’80, crescutul oilor era o afacere profitabilă: „Cu 100 de oi puteai să-ți cumperi mobilă nouă și chiar să te apuci de construit o casă.”

Ciobanul a rămas fără 860 de berbecuți confiscați de comuniști

Prima lovitură a venit în 1982, când autoritățile i-au confiscat 860 de berbecuți în județul Hunedoara. „Comuniștii au spus că așa e legea, că nu am ce face”, povestește Ioan Bratu. A încercat să se opună, invocând o legătură de familie inventată cu sora lui Nicolae Ceaușescu, în fața secretarului de partid Bălan, dar animalele nu i-au fost returnate. Cu o pagubă estimată la 560.000 de lei, în banii vremii, bărbatul are și în prezent un proces deschis la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, vechi de 44 de ani.

În ciuda pierderilor, Ioan Bratu a continuat să prospere. La mijlocul anilor ’80 a vândut o turmă unui CAP din Obreja, județul Caraș-Severin, încasând 1,2 milioane de lei, iar din comerțul cu mașini ARO, cumpărate direct din fabrica de la Câmpulung-Muscel, obținea diferențe de 60.000-70.000 de lei la fiecare vânzare. „Mă știam cu șefii, le mai duceam un porc, brânză, carne de miel. Nu-mi cereau bani ca «atenție», doar mâncare”, explică bărbatul.

Fuga peste graniță cu 1.427 de oi, în noiembrie 1989

În 1986, Ioan Bratu avea deja o casă nouă în Pecica, județul Arad, și o turmă de 1.200 de oi, dar zvonurile despre o nouă naționalizare, similară celei din 1958 când unchii săi rămăseseră fără 3.600 de oi, l-au convins să pregătească fuga din țară. Pe 2 noiembrie 1989, chiar în ziua lui de naștere, a plecat cu turma spre granița româno-ungară, pe un traseu între Peregu Mare și Nădlac. A doua zi a trecut în Ungaria cu 1.427 de oi. „A venit un colonel ungur de la grăniceri, se uita la mine, se uita la oi și nu-i venea să creadă”, spune bărbatul. Ciobanul și turma sa au ajuns în carantina internațională de la Mezőhegyes, iar episodul a fost consemnat în rapoarte ale Securității din ambele țări.

Printre animalele care au trecut granița se aflau și două iepe, Dorina și Pușa, cumpărate cu 80.000 de lei, care, împreună cu un mânz, au fugit înapoi în România la două zile după sosirea în Ungaria. Episodul avea să inspire poetul Adrian Păunescu, pe care Ioan Bratu îl cunoscuse în 1976, la Tilișca, să scrie poezia „Răzbunarea cailor”, publicată în volumul „Poezii Cenzurate”: „Și e scandal internațional / Și ești citat în marile ziare, / Că tu, cioban la buze cu-n caval, / Ai umilit copoii la hotare.” Poetul i-a dedicat bărbatului și exemplarul volumului, cu mențiunea: „Domnului Nică Bratu, omul curajos și bun, care a lăsat în urmă o legendă fantastică despre dragul de oi și despre dragul de libertate.”

După căderea regimului Ceaușescu, Ioan Bratu a refuzat oferta de a-și vinde turma unei ferme din Szeged și a renunțat la ideea de a-și continua drumul spre Europa de Vest. S-a întors în România în aprilie 1990, ajungând la Tilișca de Crăciunul acelui an. „Lumea știa deja pe unde am fost și ce am făcut. Se vorbea despre fuga mea, dar și despre a Nadiei Comăneci, plecată tot pe jos, în noiembrie 1989”, își amintește el. Ioan Bratu a contribuit la înființarea primei asociații naționale a oierilor din România și, până în 2023, a continuat să urce oile la munte.