Viața unui prematur, între incubator și brațele părinților: cum sunt îngrijiți bebelușii la Sibiu

Secția Clinică Prematuri a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu se ocupă de stabilizarea, creșterea și pregătirea pentru externare a nou-născuților prematuri, într-un proces care implică echipamente medicale specializate, proceduri stricte de prevenire a infecțiilor și implicarea activă a părinților.

Detaliile au fost oferite într-un interviu publicat de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, acordat de asistentul medical șef Camelia Bicher. Potrivit Camelei Bicher, spre deosebire de îngrijirea din Terapie Intensivă, în secția de Prematuri accentul cade pe stabilizare și pregătire pentru viața de acasă.

Printre cele mai frecvente provocări se numără instabilitatea termică a nou-născuților, care impune folosirea inițială a incubatoarelor și radiantelor cu servocontrol, alături de monitorizarea constantă a temperaturii din salon, pentru ca ulterior copiii să poată fi mutați treptat în pătuțuri standard.

O altă provocare majoră este monitorizarea respiratorie și cardiacă, esențială pentru identificarea și intervenția promptă în crizele de apnee specifice prematurității, desaturări sau episoade de bradicardie și tahicardie, alături de supravegherea permanentă a oxigenoterapiei.

La acestea se adaugă dificultățile legate de alimentație: montarea unui abord venos periferic pentru alimentația parenterală parțială, a sondelor nazogastrice pentru alimentația enterală prin gavaj, monitorizarea toleranței digestive și, în final, tranziția treptată la alimentația la sân sau la tetină. Nou-născuții cu icter necesită, la rândul lor, monitorizare atentă pentru fototerapie.

Terapia kangaroo și rolul părinților în recuperare

Un loc important în îngrijire îl ocupă educația și implicarea părinților în îngrijirea de tip „kangoroo care”, o metodă care contribuie la dezvoltarea neurologică a nou-născuților, reduce stresul, stabilizează funcțiile vitale și consolidează atașamentul emoțional dintre părinte și copil. „Implicarea familiei este esențială în îngrijirea copilului prematur, contribuind la dezvoltarea fizică și emoțională a acestuia, precum și la consolidarea relației părinte-copil”, a explicat Camelia Bicher.

Părinții sunt încurajați să practice îngrijirea de tip cangur, iar înainte de externare, mamele sunt implicate direct în activitățile de bază — toaleta nou-născutului, schimbarea scutecului și asigurarea confortului copilului. Secția dispune de incubatoare cu servocontrol, radiante single și pentru gemeni cu servocontrol, precum și pătuțuri standard pentru etapa în care nou-născuții își pot menține singuri temperatura corpului.

Nou-născuții sunt monitorizați și pregătiți periodic pentru examinarea oftalmologică din cadrul programului de Retinopatie de prematuritate.

Prevenirea infecțiilor rămâne o componentă esențială a asistenței medicale de calitate în secție. Precauțiile standard trebuie respectate atât de echipa medicală, cât și de vizitatori, iar acestea prevăd folosirea de echipamente și materiale de unică folosință sau sterilizarea riguroasă a celor reutilizabile.

Criteriile pentru externare și rolul asistentei șefe

Un nou-născut prematur este considerat suficient de stabil pentru externare atunci când se alimentează fără dificultăți — la sân exclusiv, mixt sau artificial, în funcție de indicații — are tranzit intestinal și micțiuni prezente, își menține temperatura în limite normale în pătuț, fără surse suplimentare de încălzire, nu prezintă icter care să necesite fototerapie și nu a avut crize de apnee în ultimele 5-7 zile de spitalizare.

Un alt criteriu important este ca mama să fi fost instruită privind îngrijirile de bază, alimentația, profilaxia rahitismului și a anemiei de prematuritate, eventualele tratamente necesare după externare, precum și controalele sau investigațiile ulterioare.

În privința rolului asistentei șefe, Camelia Bicher a precizat că acesta este unul complex, administrativ, clinic și de suport emoțional: planificarea turelor și distribuirea personalului pe saloane în funcție de starea de sănătate a nou-născuților și gradul de dependență, supravegherea respectării riguroase a normelor de igienă, dezinfecție și izolare, participarea la instruirea și evaluarea personalului, inclusiv integrarea noilor angajați, precum și supervizarea echipelor în implicarea activă a părinților în programul de îngrijire.

Pentru părinții care trec prin experiența dificilă a unei nașteri premature, asistenta șefă recomandă informarea atentă asupra semnelor de alarmă care impun consultul medical — modificarea colorației pielii, febra, efortul respirator, alimentația dificilă, tumefacțiile sau tonusul muscular scăzut. La acestea se adaugă condițiile generale de îngrijire la domiciliu, legate de temperatura, aerisirea și umiditatea din cameră, îmbrăcămintea și somnul copilului, precum și respectarea imunizărilor și prevenirea infecțiilor intercurente prin igienă corectă și vaccinare conform Schemei Naționale de Vaccinare.

Camelia Bicher a subliniat și importanța programului de follow-up până la vârsta de 2 ani, alături de controalele obligatorii la medicul de familie și la medici specialiști — neonatolog, pediatru, neurolog pediatru, oftalmolog, ORL, ortoped pediatru, kinetoterapeut și psihiatru.