Podul de poveste din Gura Râului, salvat de voluntari: are peste un secol și este o raritate în Ardeal / foto

Podul acoperit din centrul comunei Gura Râului, cunoscut și sub numele de „Podul Morii”, a fost restaurat recent de voluntarii „Ambulanței pentru Monumente”, potrivit unei postări publicate de Daniela Cimpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, în seria „Oameni și Locuri de Poveste”. Demersul a reunit Primăria și Consiliul Local Gura Râului, familia Radu, proprietara podului, precum și voluntari din sat.

Povestea locului este spusă de Dumitru Cîmpean, profesor de istorie la Școala Gimnazială „Aurel Decei” din Gura Râului. Absolvent al Facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini din Brașov în 1987, a lucrat la Secția de Sculărie a Întreprinderii Mecanice din Mediaș, unde se produceau componente pentru Oltcit-uri, înainte să urmeze Facultatea de Istorie a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. A predat desenul și educația tehnologică, a fost director de cămin cultural, iar apoi director al școlii din satul natal.

Un pod construit fără niciun picior de sprijin în albia apei

„În multe sate din Mărginimea Sibiului întâlnești obiective culturale cu statut de «monument istoric», însă în Gura Râului avem două: Biserica Mică, cu hramul «Cuvioasa Paraschiva», și «podul acoperit», pe care îl știm și sub denumirea de «Podul Morii»”, spune Dumitru Cîmpean, devenit ghid pentru cei care vin să descopere comuna numită de Lucian Blaga „Bocca del Rio”.

Construit în secolul al XIX-lea, podul acoperit din Gura Râului este realizat după principiul „grinzilor cu zăbrele”, o tehnică ce a permis obținerea unei deschideri de peste 12 metri fără niciun picior de sprijin în albia apei. „În Ardeal mai sunt doar câteva construite după acest principiu”, precizează profesorul.

Podul făcea legătura cu moara ridicată pe malul râului Cibin, odinioară în proprietatea bisericii evanghelice din Cristian. „În monografia scrisă în 1896 de preotul Ioachim Muntean se arată că moara a fost cumpărată, în 1858, de «istețul mijlocitor și harnicul preot Ioan Arsenie, cu prețul de 3200 florini (…) dimpreună cu temeinicul pod acoperit, care mijlocea comunicațiunea»”, spune Dumitru Cîmpean.

Morile de pe Cibin au dispărut odată cu ridicarea barajului

Apele Cibinului acționau, la acea vreme, joagăre, pive pentru postav sau ulei și mori pentru cereale, de unde și vorba că „gurănilor le veneau banii pe apă”. Moara ajunsă apoi în proprietatea lui Cornel Arsenie era cunoscută drept „Moara lui Cornel”. „Pe atunci, în Gura Râului funcționau patru mori pe apă, iar morarii umblau prin sat cu carul tras de boi pentru a strânge sacii cu grăunțe și, mai apoi, pentru a aduce făina. Aveau la cornul boului un «clopot morăresc», legat cu o funie, care anunța că morarul a venit după măciniș”, povestește profesorul.

Totul avea să dispară odată cu construirea barajului destinat alimentării cu apă a municipiului Sibiu. „Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, comuniștii au decis oprirea joagărelor pentru a nu face concurență industriei. Morile au mai funcționat până la finalul anilor ’70, când s-a ridicat Barajul, însă nu mai veneau carele cu boi după măciniș și nici apa pe Cibin nu mai curgea la debitele de odinioară”, spune Dumitru Cîmpean. Copiii și adulții mai mergeau doar cu câte un căruț de mână să macine puținele bucate pentru casă sau pentru animale.

Podul acoperit din centrul satului nu a fost trecut doar de căruțele trase de boi. „Aici se jucau copiii, iar în posturi, când nu se făcea joc în Pavilion, se întâlneau tinerii ce luau apoi drumul spre «Calea Domnilor» sau «Măial»”, spune profesorul. Pe același drum a trecut și poetul George Coșbuc, găzduit pe vremuri de preotul Manta, obișnuit să urce de-a lungul Cibinului până în Vârtochele.

Voluntarii propun o „Zi a Podului” pentru comunitate

„Este perfect pentru a adăposti expoziții etnografice și evenimente culturale. Lumea a auzit de el, este curioasă să-l vadă și să-i afle povestea”, spune Dumitru Cîmpean, care intenționează să înființeze o „Zi a Podului” în comună. În curtea casei sale, profesorul păstrează două clopote morărești, turnate în 1848 și legate odinioară la cornul boilor, mărturii ale vremurilor în care vorba spusă avea aceeași valoare ca o semnătură pe act.

Pe frontispiciul școlii din Gura Râului stă scris, încă din anul 1900, îndemnul „Prin cultură la putere” – o dovadă, spun localnicii, că satul din Mărginimea Sibiului rămâne un loc cu poveste.