Pe scurt:
O cruce din curtea Spitalului Județean Sibiu a devenit simbol al speranței pentru pacienți și familiile lor. Povestea unei mame care s-a rugat pentru fiul ei aduce în prim-plan puterea credinței în fața suferinței.
În curtea Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu se află o cruce care, de-a lungul anilor, a devenit un punct de sprijin spiritual pentru mii de oameni.
Potrivit unei postări publicate de instituție pe Facebook, această cruce a fost martora rugăciunilor și speranțelor celor care trec prin momente dificile, fie că sunt pacienți, aparținători sau cadre medicale.
Inițial, crucea a fost amplasată în altarul bisericii spitalului, însă, din cauza dimensiunilor mari, a fost înlocuită cu una mai mică, iar cea veche a fost așezată în exterior. Astfel, toți cei care trec prin curtea spitalului pot să o vadă și să se oprească pentru un moment de reculegere sau rugăciune. În timp, acest loc a devenit pentru mulți un refugiu spiritual, unde își găsesc liniștea și speranța.
Crucea, martoră a speranței: povestea mamei care s-a rugat pentru fiul ei
Printre cei care s-au rugat la cruce se numără și mama lui Valentin, un tânăr de 18 ani din Râmnicu Vâlcea. Valentin a ajuns la spital în urma unui accident la pescuit, suferind arsuri grave prin electrocutare. Starea lui era critică, fiind internat în comă, iar familia a trecut prin mai bine de două luni de așteptare chinuitoare.
Părinții nu au părăsit spitalul în tot acest timp. Era vară, iar cel puțin unul dintre ei rămânea mereu aproape, dormind în mașină și așteptând vești despre fiul lor. Mama lui Valentin venea constant la biserica spitalului, participa la Sfânta Liturghie și la slujbele din timpul săptămânii, rugându-se neîncetat pentru copilul ei. Zi de zi, revenea la cruce, aducându-și durerea și speranța înaintea lui Dumnezeu.
După o perioadă lungă de recuperare, Valentin a fost externat și a mers la Târgu Mureș pentru tratament suplimentar. Câteva săptămâni mai târziu, s-a întors la biserica spitalului împreună cu părinții și prietenii săi, nu ca pacient aflat între viață și moarte, ci ca un tânăr care putea să intre din nou în biserică. Familia a participat la Sfânta Liturghie și a mulțumit lui Dumnezeu pentru vindecare.
Preotul Gheorghe Ghincea, într-un mesaj transmis cu ocazia zilei Înălțării Sfintei Cruci din 14 septembrie, a subliniat că această poveste nu înseamnă că rugăciunea înlocuiește medicina, ci că omul poate pune înaintea lui Dumnezeu ceea ce nu mai poate duce singur, în timp ce medicii își fac datoria cu pricepere și dăruire.
Crucea, simbol al speranței și al solidarității în suferință
Preotul a transmis că crucea din curtea spitalului nu promite că oamenii vor fi feriți de suferință, dar amintește că suferința nu este ultimul cuvânt.
„După Vinerea Mare a venit Învierea”, a spus părintele Ghincea, subliniind că fiecare om care se oprește la cruce nu este singur în încercarea sa.
El a încurajat pe toți cei care trec prin momente grele să nu le fie rușine să plângă, să recunoască dificultățile și să nu înceteze să se roage, chiar dacă uneori cuvintele sunt puține: „Doamne, ai milă de mine!”.
În mesajul său, preotul a îndemnat ca, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, să ne rugăm pentru toți cei care poartă o cruce grea: pentru bolnavi, pentru familiile lor, pentru cei care îi îngrijesc și pentru toți cei care așteaptă o veste bună.
„Crucea nu a fost ultimul cuvânt. Învierea a fost”, a transmis părintele Ghincea.
Potrivit Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, crucea din curtea instituției rămâne un simbol al speranței și al solidarității pentru toți cei care trec pragul spitalului.
