Pe scurt:
În 2026, ANAF nu se mai mulțumește cu acte corecte: inspectorii verifică dacă datele fiscale reflectă cu adevărat activitatea firmelor.
Digitalizarea ANAF și accesul la un volum tot mai mare de date au modificat semnificativ modul în care sunt derulate controalele fiscale în România.
Potrivit unei analize publicate de StartupCafe.ro și semnate de avocatul Călin Stan, de la Băncilă Diaconu și Asociații SPRL, firmele trebuie să se asigure nu doar că au documentele corect întocmite, ci și că informațiile declarate reflectă realitatea activității lor.
„Presiunea reducerii deficitului bugetar, în paralel cu eforturile de digitalizare și adaptare ale ANAF la realitățile economice actuale, au adus anumite schimbări, cel puțin la o primă vedere, asupra modului în care sunt derulate controalele fiscale în România”, a explicat Călin Stan, citat de StartupCafe.ro.
Dacă în trecut inspecțiile se concentrau pe aspecte de formă, precum existența facturilor și a documentelor justificative, în prezent accentul se mută pe o analiză integrată a datelor, pentru a verifica dacă declarațiile fiscale corespund realității economice.
Inspectorii ANAF caută neconcordanțe între declarații, facturi și raportări digitale
Informările publicate de ANAF în 2026 arată că una dintre principalele direcții urmărite este identificarea diferențelor dintre declarațiile fiscale și celelalte informații disponibile autorității.
Printre aspectele semnalate frecvent se numără neconcordanțele dintre veniturile declarate pentru impozitul pe profit, datele din deconturile de TVA, informațiile din declarațiile informative și cele din sistemul RO e-Factura. Astfel de diferențe au dus la ajustări fiscale sau la extinderea unor verificări deja începute.
Riscul fiscal nu mai este generat exclusiv de lipsa documentației justificative sau de erori de calcul, ci și de lipsa reconcilierii între diferitele fluxuri de raportare din organizație. Analiza celor mai recente informări oficiale evidențiază câteva teme recurente care definesc strategia de control a ANAF pe termen scurt.
Serviciile de management, IT, resurse umane, consultanță și suport furnizate de entități afiliate rămân zone de maxim interes pentru organele de control. Problema principală identificată nu este existența contractelor sau facturilor, ci demonstrarea beneficiului economic concret obținut de societatea din România.
Existența documentelor justificative este necesară, dar nu suficientă pentru acordarea dreptului de deducere, inspectorii urmărind atât prestarea efectivă, cât și beneficiul real obținut de societate.
O altă direcție importantă este reprezentată de tranzacțiile dintre persoane afiliate. ANAF a publicat exemple privind ajustarea condițiilor financiare pentru împrumuturi intragrup, analiza dobânzilor aplicate și verificarea tranzacțiilor comerciale în raport cu principiul valorii de piață.
În materia prețurilor de transfer, analiza congruenței între realitatea economică și prețul de piață aplicat este esențială, iar pregătirea documentației specifice devine crucială.
Inspectorii acordă o atenție tot mai mare justificării economice a cheltuielilor. Serviciile de consultanță, management, publicitate, închirieri auto, investiții sau alte cheltuieli pentru care contribuabilii nu pot demonstra legătura cu activitatea economică sau necesitatea pentru obținerea veniturilor impozabile sunt frecvent vizate. Existența unei facturi și a unui contract nu garantează automat deductibilitatea fiscală dacă nu este demonstrată substanța economică a operațiunii.
Diferențele din raportările digitale și provocările pentru mediul de afaceri
Sistemele digitale implementate de ANAF în ultimii ani generează un volum fără precedent de informații pentru administrația fiscală. Diferențele dintre datele raportate în deconturile de TVA, declarațiile informative și facturile electronice transmise prin RO e-Factura sunt folosite în analiza de risc și la selectarea contribuabililor pentru verificări. Ajustările fiscale apar din neconcordanțe între aceste surse sau din lipsa documentelor necesare pentru exercitarea dreptului de deducere.
Schimbarea este mai profundă decât simpla intensificare a controalelor. Dacă până acum apărarea contribuabilului se baza pe declarațiile fiscale și documentele contabile, devine esențială capacitatea firmei de a demonstra coerența dintre contabilitate, raportările fiscale, sistemele operaționale, documentația și raționamentele economice din spatele deciziilor de business.
O autoritate care dispune de mai multe date va încerca să le utilizeze pentru a identifica zonele de risc și pentru a selecta mai eficient contribuabilii verificați.
Noul model de control ridică o provocare suplimentară: necesitatea de a explica rapid și convingător orice diferență sau abatere identificată de algoritmii de analiză de risc. Cu cât informațiile sunt mai fragmentate între departamente, sisteme și surse de raportare, cu atât probabilitatea unui control și costul gestionării acestuia cresc.
Controalele fiscale din 2026 sugerează o schimbare de paradigmă. Accentul nu mai cade exclusiv pe interpretarea unei reguli fiscale sau pe verificarea unor documente contabile, ci pe capacitatea contribuabilului de a demonstra că ansamblul datelor sale fiscale, contabile și operaționale reflectă activitatea economică reală.
Pregătirea și organizarea documentelor financiar-contabile rămâne importantă, dar nu mai este suficientă dacă nu există consistență cu realitatea economică și raționamentul din spatele deciziilor de afaceri.
Un articol recent despre controalele ANAF la casele de schimb valutar arată că instituția folosește tot mai des analiza datelor digitale pentru a selecta contribuabilii verificați.
