Nu, nu vă speriați! N-am ajuns atât de rău. Oricum, Doamne, ferește! Dar trebuie să remarc creșterea exponențială, din ultima vreme, în Sibiu, a urmelor lăsate de persoane cu apucături teroriste.
Evident, ei nu pot fi identificați. Cum ar fi, într-o democrație responsabilă, de tip european. În schimb, le simți prezența din ce în ce mai pregnant. Pe drumurile publice, de exemplu. Vezi mașini – super brend – gata, gata să te pocnească, făcând slalomuri printre vehicule și pietoni (pe „treceri”), de parcă ar fi pe platouri de filmare. Sau madame cu o mână pe volanul bolidului – la prima generație, iar cu cealaltă strânsă pe-un „smart”, la ureche, și c-o figură aprinsă-foc de la distanță. Scena, ca toate cele creatoare de emoții tari, nu lasă loc de îndoieli asupra capacității unor persoane de-a se gândi mai mult la alții decât la sine. După ce trece pericolul pe patru roți, și-I mulțumești lui Dumnezeu că nu s-a întâmplat nimic, te întrebi cum s-au obținut carnetele alea de conducere. Am avut chiar ocazia să vorbesc cu un instructor. Mi-a spus că etica aspirantului la carnetul de șofer amator nu se mai formează ca la școală, ci direct pe stradă: Totul se petrece în condiții reale: depășirile sau parcările, întoarcerea în trei mișcări sau pornirea din pantă. Pe stradă, între mașini. Îndemânarea, în poligoane? Nici vorbă. Așa ceva nu mai există. Dar, poligonul de la fosta școală de șoferi, din obor? A ajuns impropriu pentru astfel de lucruri, am fost „lămurit” imediat.
O altă categorie de teroriști pot fi și cei de-ai casei, nu doar cei en passant prin Sibiu. Acești oameni neidentificabili pot teroriza cartiere întregi. Ei au năravul să lase pe unde apucă pungile cu gunoaiele menajere produse în casele lor. Adevărul e că operațiunea asta a început cu ani de zile în urmă. De-un timp încoace, au mai evoluat, știți și d-voastră, doamnelor și domnilor sibieni! Teroriștii ăștia aruncă în spațiul public obiecte și saci cu tot ce le trece prin mână, în casă sau în gospodăria proprie, sau prin preajma blocului. Odată, am întâlnit, pe cale, saci imenși cu produse perisabile. Vă închipuiți ce miresme se simțeau în preajma lor. Am vorbit cu oameni din apropiere – nimeni nu știe cine aduce asemenea colete generatoare de mirosuri pestilențiale, nimeni n-a prins pe cineva în „flagrant”, nimeni nu-și imaginează de ce întâmplă ce se întâmplă. Dar toată lumea e nemulțumită. Normal! Păi, cum altfel? Îți poate fi totuna să te trezești într-o bună dimineață, în fața casei sau pe frumoasa alee dintr-o blocuri, cu un ditamai sacul umplut, de exemplu, cu fructe borhotite și iarbă putrezită? Despre un asemenea caz, mi-a relatat cineva din zona cartierului Ștrand. Culmea, domˈne, rampa de gunoaie nu e departe de aici!… Și ce faceți? Ce să facem, le ducem la rampă. O să ajungem să strângem noi (!) gunoaiele de peste tot unde sunt aruncate de… N-am înțeles bine de cine… Am ales imediat varianta mea, teroriști. Da, cei capabili de agresiuni „mortale”, în fața cărora oricine este lipsit de apărare…
Nu știu exact cum este împărțit orașul între firmele noastre de salubrizare. Doar bănuiesc. Nu știu nici ce-ar trebui să facă, în asemenea cazuri, angajații primăriei pentru curățenia spațiului public. (Recunosc, m-am resemnat, dar nici nu mai aștept vreun semn că sunt gospodari. Am aflat că nu mai există inspectori de cartier (ca-n tinerețile mele lipsite de libertatea de opinie)… După cum m-am lămurit și că gospodarii noștri lasă, la voia lor, stoluri, stoluri de ciori să murdărească aleile aproape centrale ale bătrânului Sub Arini…) Peste toate, m-a înfrânt și terorismul ăsta urban, în creștere, al concetățenilor needucați în spiritul respectului față de orașul nostru. În curând voi spune că, pentru a trăi încercări mai mari, chiar dramatice, nu va fi nevoie să ne calce refugiații afro-asiatici sau teroriștii cu chipuri ascunse, înarmați cu kalașnikoave sau macete (dacă nu știți ce-s alea, vizitați http://www.cutite.ro/ro/produse/meniu-Categorie:Macete.html!), veniți din spații orientale – mai îndepărtate de noi și de occident. Până atunci, însă, teroriștii autohtoni le pot pregăti bine mersi terenul indiferenței noastre. foto: arhivă