Peste 1 milion de români își serbează onomastica, în 23 aprilie, cu ocazia Sfântului Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai prezenţi sfinţi în cultura românească, numeroase biserici purtând hramul său. Sărbătoarea se mai numeşte şi Sân-George, Sân-Georgiu sau Sângeorzul, conform calendarului agricol şi pastoral.
O mulţime de nume şi derivatele acestora se sărbătoresc de Sfântul Gheorghe, cum ar fi: Gelu, Geluța, Geluțu, Geo, George, Georgel, Georgeta, Georgi, Georgiana, Geta, Gheorghieș, Gheorghina, Gheorghița, Gherghina, Ghiorghe, Ghiorghița, Gica sau Gina.
Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române, a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului.
Sfântul Gheorghe- ofiţerul reprezentat în icoanele de patrimoniu şi lupta sa cu balaurul
Acesta a trăit în secolul al III-lea în regiunea Cappadociei, care face parte în prezent din Turcia. El a fost un general roman de origine greacă și ofițer în garda împăratului roman Dioclețian și a devenit cunoscut pentru actele sale de curaj și pentru credința sa creștină puternică, de care nu s-a lepădat nici atunci când a fost întemnițat și supus torturii pentru a o renega. Cei prezenţi la aceste suferinţe, uimiţi de faptul că Sfantul Gheorghe a rămas nevătămat şi că a înviat un mort, au renunţat la credinţa păgână şi au primit credinţa în Hristos, printre care chiar şi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian.
Dar Sfântul Gheorghe este considerat nu doar ocrotitorul militarilor ci şi al călătorilor sau al celor care lucrează cu animalele. Cea mai faimoasă legendă legată de Sfântul Gheorghe este cea a luptei sale cu balaurul, care simbolizează biruința credinței creștine asupra răului și a forțelor întunericului, subiectul multor reprezentări artistice și literare, dar mai ales a icoanelor. In acestea, el apare călare pe un cal alb, simbol al purității şi al soarelui.
Icoană de patrimoniu, cu Sfântul Gheorghe călare pe calul alb, în luptă cu balaurul
Una dintre cele mai reprezentative este icoana care îl prezintă pe Sf. Gheorghe, fost comandant de oaste în timpul lui Dioclețian, care a luat apărarea creștinilor și martirizat în 303 d.Hr.
“Conform erminiilor, el este prezentat călare pe un cal alb omorând balaurul pentru a salva cetatea Berytos (aproape de Lydda) și pe fiica împăratului care urma să fie jertfită. În planul superior apare cetatea și fata împăratului salvată de la moarte și părinții acesteia oferindu-i cheile cetății. Sfântul este prezentat ca sfânt militar”, se arată în descrierea CIMEC a icoanei aflate în Patrimoniul Cultural Naţional.
Mituri şi superstiţii de Sângeorz, la români
In tradiţia populară, în anumite sate din România, flăcăii aprind „Focul viu”, ritual de purificare deosebit de important, cu încărcătură magică. Și sar peste foc, pentru a fi sănătoși tot anul iar în alte zone, pe vremuri, păstorii obișnuiau să dea petreceri în jurul focului, unde împărțeau celor prezenți caș, lapte proaspăt și plăcinte cu brânză.
În Transilvania, e datina de a se pune rug verde și leuștean la poartă, la uși și la ferești, precum și la ușile și obloanele grajdurilor, nu numai ca semn că a sosit primăvara, ci totodată și ca să nu se apropie strigoaicele și să ia laptele de la vaci. Tot spre acest scop se aduce și se pune pe rug, sau frunză de fag ori de gorun și de către românii din Banat.
In multe toate zone ale țării au existat și, pe alocuri, mai există, superstiții legate de viața omului, de animale și plante şi Sărbătoarea Sfântului Gheorghe. Astfel, țăranul român, în înțelepciunea lui, a învățat să se țină departe de pericole, urzind în jurul fenomenelor și întâmplărilor din viața sa tot felul de legende și mituri.
Tradiții și obiceiuri păstrate şi acum
Una dintre practicile cu raspândire generală în ziua Sf. Gheorghe este împodobirea casei şi anexelor cu simboluri vegetale ce marchează renaşterea naturii. Simbolurile vegetale variază în funcţie de regiune: în Muntenia se pun crengi de tufan sau de păr, în Transilvania rug verde şi leuştean, rug sau frunză de fag sau gorun în Banat, şi au şi rol în protejarea casei şi gospodăriei de acţiunea strigoilor de mană care sunt foarte activi în această perioadă.Ca să apere oile de vrăji şi de luatul manei, ciobanii se scoală în ziua de Sf. Gheorghe în zori de ziuă şi buciumă, crezându-se că până unde ajunge buciumul, până acolo merg vrăjile.
• Cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.
• Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine.
• În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an.
• Dacă în ziua de Sf. Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat.
• Dacă la Sân-Giorgiu e ploaie – se face grâu şi fân.
Calul lui Sf. Gheorghe 24 aprilie
În ziua de 24 aprilie este sărbătorit calul Sfântului Gheorghe pentru că este ajutorul Sfântului la uciderea balaurului. Această zi mai este ținută în popor pentru ca oamenii să aibă spor la muncă, dar și pentru a apăra grădinile de prădători. Dacă în prima zi a sărbătorii se poate lucra după prânz, în această zi nu se lucrează deloc, pentru ca animalele sălbatice să nu atace vitele şi gospodăriile.
