Am mai spus-o public și la cea de-a 20-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. De fapt, după 20 de ani, cu fiecare ediție ce se adună, în timp, se poate spune cu maximă sinceritate același lucru. Reiau comentariul de acum doi ani. L-am recitit și nu am avut nimic de adăugat. Poate, doar atât: „Chapeau!, Constantin Chiriac și întregii echipe a FITS!”

A creat un eveniment care s-a transformat într-o emblemă locală – FITS. Şi ca să vadă emblema, vin iubitori de teatru, spectacole de stradă şi de turism cultural din toată lumea. Trebuie să recunoaştem că un asemenea proiect nu putea fi imaginat, la începutul anilor 1990, când România era „anesteziată” de fosta dictatură şi de cele patru mineriade antidemocratice, decât de un om care trăia în lumea idealurilor.

Cine îl cunoaşte pe Chiriac n-ar putea spune că e un visător. Dimpotrivă. Însă el are un fel de-a vorbi aparte despre visurile lui. Cuvintele îi vin parcă din cărţi de literatură ori piese de teatru, dar implicit trimiterile sunt la calcule, obiective şi profituri. De când a „inventat” festivalul, el vorbeşte neostoit despre un altfel de Sibiu, cu oamenii lui cu tot. Constantin Chiriac se uită la lumea de astăzi şi vede, la orizontul visurilor lui, săli de conferinţe şi hoteluri populate de oameni atrași de evenimente de toate felurile şi proiectează vizite turistice, amestecate cu spectacole de teatru. În câteva minute îţi poate demonstra cum se leagă toate acestea între ele. Şi toate conduc spre idealul său – Sibiul ridicat la nivel european, global, mai bine zis.

După peste două decenii, mă bucur că FITS a intrat în viaţa oamenilor, acolo unde s-a născut şi de unde îşi trage limfa vitală. De multe ori mă gândesc la discuţia noastră, înaintea apariției FITS, în prezenţa regretatului actor Virgil Flonda, despre imensa scenă de teatru – Sibiul medieval. Şi, iată, în aceste zile, scena este inundată de artele spectacolului de felurite genuri.

Chiar dacă FITS nu poate exista de la sine sau numai datorită lui Constantin Chiriac, directorul festivalului interpretează rolul tatălui creator. Sper că are şi înţelepciunea tatălui creator de-a se asigura de urmaşi. Pentru că altfel, faima de astăzi a Sibiului, cu şi prin FITS, va ajunge doar o amintire. Dar, aşa cum îl ştiu, CC nu şi-ar lăsa „copilul” pe mâinile necunoscute ale viitorului. Mai ales că l-a crescut cu atâta pasiune. Bravo, Chiriac!

Comentariul meu

Comentariu