foto maria axinte la expozitia fenomenul pitesti la muzeul de istorie

Muzeul Național Brukenthal va face cunoscute pe Facebook, pentru prima dată, poveștile celor 14 sibieni care au fost arestați în timpul comunismului, în închisoarea de la Pitești, considerată un adevărat fenomen, din cauza durității. Sibienii care doresc să vadă obiecte din închisoarea de la Pitești, inclusiv un pat al deținuților, o pot face la Muzeul de Istorie, aceasta fiind o altă premieră al unui muzeu din România. 

Managerul interimar al Muzeului Național Brukenthal, Alexandru Chituță, a promis să-i facă cunoscuți în social media, pe cei 14 sibieni încarcerați la Pitești, în timpul comunismului.

„Împreună cu Maria Axinte o să dezvoltăm un proiect pe Facebook. Noi am recunoscut deja 14 sibieni care au fost la Pitești și urmează ca în următoarea perioadă pe Facebook-ul Muzeului Național Brukenthal să avem o istorioară despre fiecare și să încercăm nu neapărat să-i promovăm, dar să-i cunoaștem, că au fost sibieni și că au trăit o perioadă mai dură din viața lor, la Pitești”, a declarat managerul Alexandru Chituță.

foto alexandru chituta la muzeul de istorie expozitia fenomenul pitesti

Maria Axinte: „Pitești a fost poate cea mai dură închisoare la nivel mondial din perioada comunistă”

“Aceasta este prima expoziţie itinerantă sau călătoare şi sperăm să ajungă în cât mai multe locuri, pe care o facem despre ‘Fenomenul Piteşti’. În general, ‘Fenomenul Piteşti’ fiind un subiect atât de complex şi de greu de înţeles, nu este uşor să ieşim cu o expoziţie atât de scurtă în afara muzeului, pentru că, într-adevăr, nu este uşor să păstrăm atmosfera aceasta de închisoare în alte părţi. Închisoarea Piteşti a fost poate cea mai dură închisoare la nivel mondial din perioada comunistă”, a declarat, la vernisaj, fondatoarea Memorialului Închisoarea Piteşti, Maria Axinte.

 

Aceasta a subliniat faptul că „Fenomenul Pitești” a fost unic, prin faptul că o parte dintre deținuți au ajuns să fie călăi, în urma celor trăite în închisoare.foto expozitia fenomenul pitesti

“Dar ce este unic la ‘Fenomenul Piteşti’ şi, de obicei, acest mic detaliu, care este foarte important, ne pune întotdeauna probleme, este că ‘Fenomenul Piteşti’ presupunea ca victimele să fie transformate în agresori în urma violenţelor şi aşa veţi întâlni persoane care au fost torturate în fel şi chip, care au ajuns la un moment dat să cedeze pentru că nu era altă opţiune şi să îşi lovească sau să le facă rău colegilor. De aceea, este un subiect foarte delicat şi este un subiect pe care vă recomand să încercaţi să îl înţelegeţi cât mai în detaliu, pentru a nu nedreptăţi pe cei care au trecut prin aceste suferinţe. Pentru noi este foarte important să înţelegem exact ce s-a întâmplat în ‘Fenomenul Piteşti’ “, a declarat Maria Axinte.

La vernisajul expoziției care a avut loc marți, au fost prezenți și  zeci de elevi de la Liceul Teoretic “Avram Iancu” şi Colegiul “Gheorghe Lazăr”, dar şi profesori ai acestora, pentru a vedea expoziţia şi pentru a-l cunoaşte pe Sergiu Rizescu, în vârstă de 91 de ani, fost deţinut de la Piteşti, prezent la Muzeul de Istorie.

foto sergiu rizescu detinut politic la muzeul de istorie expozitia fenomenul pitesti

Sergiu Rizescu, supraviețuitor al închisorilor comuniste: „Ne făceam semnul crucii in celulă, cu limba in cerul gurii, ca să nu ne vadă gardienii”

Preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Sergiu Rizescu, a primit medalia Brukenthal 300, la Sibiu. În vârstă de 91 de ani, acesta a relatat o parte din cele trăite în pușcăriile comuniste.

„Am fost la Securitate. La Securitate, celulele erau de beton, fără căldură. Ţineam genunchii aproape de gură si suflam aer cald, iar cu mâinile frecam gleznele. Anchetele erau după ora 12 noaptea si iti puneau cătuşele la mână. ochelari ca de sudură, dar în faţă era tablă. Ajungeai în camera anchetatorului, unde era căldura, muzica italiană, pistol si gârbaciu şi începea ancheta pe un ton amical. (…) Urma şi bătaia să spui mai mult decât ştiai. (…) M-a dus la penitenciar după două luni de zile, am mai stat încă o lună, iar m-a luat la anchetă. Se întâmpla să nu te ia in fiecare noapte, dar tu trăiai emoţiile şi aşteptai bătaia. 4-5 nopţi stăteai cu frica în sân. La penitenciar, foame. un surogat de ceai sau un ceai de mălai, la prânz, o ciorbă de praz, de vară şi 125 de grame de pâine. Seara, o jumătate de gamelă de arpacaş. dădeam câteva sute de ture cu lingura ca să se umple, să am senzaţia că mănânc mai mult. Era foame între mese, îţi înghiţeai saliva. (…) De jos venea un miros de prăjeală, ceva bun. Era dreptul comun. Şi l-am întrebat pe Carcaliu. ăsta era limbajul nostru, de ce le dă mâncare mai bună la deţinuţii de drept comun? La care mi-a spus “Băi, banditule, voi vreţi să scoateţi din rădăcini pomul socialismului, pe când ăştia fură numai poamele”, a spus Sergiu Rizescu.

Potrivit lui Rizescu, deținuții politici își făceau semnul crucii cu limba, în cerul gurii, de frica torturii gardienilor.

foto pat de inchisoare expozitia fenomenul pitesti la muzeul de istorie

După ce a fost arestat la Pitești, Rizescu a fost transferat la Jilava, unde „a ajuns la rânduit, unde erau circa o sută de inşi. Dormeau pe priciuri, cum se întorcea unu, trebuia să întoarcă toţi. Auzeam noaptea lanţurile pe culoar. Îi luau şi îi executau pe Valea Piersicilor pe foştii deţinuţi politici”.

Singurul loc unde avea posibilitatea să vadă cerul, a fost la mina din Cavnic.

„Am ajuns la Cavnic, la mina de plumb. A fost o bucurie foarte mare pentru mine, pentru că am putut să văd şi eu luna, am putut sa văd soarele, am putut sa văd cerul, am putut sa văd râul Cavnic, am putut sa văd maramureşeni cum treceau”, a povestit Sergiu Rizescu.

Acesta a refuzat să fie informator al Securității și le-a spus liceenilor din Sibiu, să își iubească țara.

„Să nu uitaţi tinerii care sunteţi aici, că avem o ţară şi ea este mama noastră, este România. (…) Tineri să aveţi grijă de voi, că dacă aveţi grijă de voi, aveţi grijă şi de ţară. Ţara este a noastră, nu a altora”, a concluzionat Rizescu.

Urmăriți Ora de Sibiu și pe Google News

Comentariul meu

Comentariu