Ora de Sibiu
Știri in direct

Se apropie timpul cozonacilor – Care era rețeta bunicii

297

⇓ Ascultă știrea ⇓

Timpurile fericite și magice ale copilăriei includ întotdeauna și celebrul cozonac, ale cărui arome ne încântau nările și ne bucurau simțurile, iar pregătirea cozonacului de către bunica, a fost mereu un adevărat ritual 

Nu înțelegeam, copil fiind, atenția bunicii față de detalii. Mă uitam la modul de preparare mai degrabă în așteptarea minunii finale. Bunica însă, draga de ea, știa, în înțelepciunea ei, că pregătirea ingredientelor și amestecul lor erau cruciale pentru gustul acela divin. Astfel, ea pregătea de cu seara ouăle, primite de la țară de la sora ei, apoi pregătea făina, drojdia, zahărul, uleiul și lămâile. În mintea de copil, aveam senzația că bunica are niște provizii nesfârșite de materii prime pentru astfel de bunătăți și nu numai.

Dar haideți să vedem exact care erau ingredientele bunicii și în ce concentrație: 1 kg de făină, o cană de zahăr, 5 ouă naturale sau bio, cum le spunem astăzi, un pahar de ulei de 100 ml sau 100 g de unt ( se mai punea pe vremuri și margarină, dacă nu se găsea unt), lapte la jumătate de litru, 30 de grame drojdie, vanilie, coajă rasă de lămâie și o ceșcuță de vin alb (atunci când se găsea).

Modul de preparare, cu atenție sporită pentru detalii

Cel mai important era faptul că acest cozonac se făcea la căldură, cu ușile închise pentru a nu se face curent iar ingredientele se lăsau la temperatura camerei. Acestea se scoteau din frigider sau din cămară și se lăsau în bucătărie (mai puțin untul și laptele, care se pot scoate din frigider mai târziu). Pentru început, se combină 100 de ml de lapte călduț, 10 g de drojdie, 2 linguri de făină și o linguriță de zahăr. Se lasă această combinație să crească aproximativ 10-15 minute, timp în care însă se vor amesteca gălbenușurile cu zahărul, coaja rasă de lămâie, semințele batonului de vanilie și o grămăjoară de sare. Acest conținut se amestecă cu nelipsitul mixer până ce se triplează volumul și se transformă literalmente într-o spumă. Se pun gălbenușurile peste combinația inițială și ele practic se încorporează.

Ulterior, se cerne făina și se adaugă toată, încorporându-se și ea atât cât se poate, apoi se pune și restul laptelui călduț, după care se începe frâmântarea aluatului. La această etapă este nevoie de răbdare, aluatul trebuie frământat până nu se mai lipește de mâini sau de castron. Dacă nu se mai lipește, se începe să se încorporeze ușor-ușor și uleiul. Se toarnă, se frâmântă până când aluatul își schimbă consistența și începe să formeze niște straturi de toată frumusețea.

După ulei, vine și rândul vinului să fie adăugat. Se frământă din nou. Astfel, aluatul își va schimba consistența iar la final se pune untul, aluatul devenind lucios și alunecos ca o porțiune de gheață, însă plin de straturi.

Următoarea etapă este importantă. Se acoperă bunătatea rezultată cu un ștergar sau ceva asemănător, pentru a putea crește. Dacă ingredientele au fost de calitate și în bucătărie a fost cald, nu ar trebui să dureze mai mult de o oră.

Între timp, se poate pregăti umplutura, cu stafide, cremă de nucă și cacao, coajă confiată  de portocale și glazură royal icing. Din albușurile rămase, se prepară bezeaua, se bat spumă albușurile cu 3 sau 4 linguri de zahăr. Se pun 150-200 de grame de nucă măcinată, 4 linguri de cacao de cea mai bună calitate și esență de rom. Umplutura aceasta de cozonaci este atât de bună încât puteți deja saliva în voie. Din cantiățile de mai sus se prepară în mod obișnuit doi cozonaci dar putem merge și pe cifra 4, fără vreo problemă. De gustibus.

Pasul următor, se pregătesc tăvile. Bunica folosea tăvi mari, vechi, de fontă. De tapetat le puteți tapeta cu hârtie de copt sau dacă nu aveți, puteți folosi hârtie albă, unsă cu untură. Se ia apoi aluatul, se unge planșeta cu puțin ulei și se modelează aluatul cu mâinile. Apoi se întinde aluatul cu mâinile într-o foaie groasă de un centimetru, nu foarte regulată. Peste foaie se întinde umplutura de nucă, se rulează și se pune în tăvi. În sfârșit, am putea spune. Se mai lasă încă o jumătate de oră să dospească și apoi se intoduce în cuptorul bine încins, însă nu înainte de a o unge cu ou bătut. Se lasă în cuptor cam o oră. 10 minute se lasă la foc mediu spre mare iar apoi la foc mic spre mediu.

În final, după ce se scoate din cuptor, dacă nu mai aveți răbdare si dacă pofta este la cote înalte, puteți gusta și fierbinte, deși e indicat să-l lăsați și să consumați cozonacul rece, a doua zi. Să aveți poftă!

Primește titlurile instant

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Folosim cookie-uri pe site-ul nostru pentru a putea colecta si folosi date ce ne ajuta sa personalizam continutul si reclamele afisate, pentru a oferi utilizatorilor functionalitati integrate cu platformele social media si pentru a analiza traficul pe site. Impartasim informatiile privind modul in care utilizatorii folosesc site-ul cu partenerii nostri care utilizeaza de asemenea tehnologii online, precum cookies, pentru a colecta si folosi date personale pentru a personalize continutul si reclamele afisate, pentru a oferi utilizatorilor functionalitati integrate cu platformele social media si pentru a analiza traficul pe site si pe intreg internetul. Poti oricand sa te razgandesti si sa iti revizuiesti alegerea. Accept Detalii

Loading...