Sibienii au fost, mai mereu, catalogați ca fiind oameni săritori, deschiși și cu un spirit civic dezvoltat. Toate poveștile despre oamenii locului spun că te poți baza pe ei la nevoie. Realitatea o fi, totuși, alta? S-a schimbat, cumva, atitudinea sibienilor?
Alexandru este născut și crescut în Sibiu. A trăit mereu aici și, de fiecare dată când a părăsit țara, a lăudat cât a putut aceste meleaguri, inclusiv oamenii care le ocupă. Când cineva îndrăznea să spună despre sibieni lucruri urâte, tânărul le lua apărarea. A crezut mereu despre ei că sunt oameni săritori, care nu stau nicio clipă pe gânduri atunci când le ceri ajutorul, însă, încet, încet, părerea i se schimbă.
Joi s-a dus cu treabă în oraș. Se afla în curtea unei instituții publice, când și-a dat seama că și-a uitat telefonul acasă. Avea nevoie urgent să sune pe cineva, așa că primul gând a fost să ceară ajutorul unui trecător. Prima persoană pe care a rugat-o să-i împrumute mobilul i-a spus că n-are minute, a doua că nu are telefon, iar a treia l-a blocat cu un „NU” răspicat… Fiindcă n-a avut noroc în locația unde se afla, a plecat la benzinăria din apropiere. S-a gândit că poate oamenii sunt reticenți, fiindu-le teamă că nu are intenții bune și că va fura telefonul. Cum la benzinărie sunt camere de supraveghere, nu se gândea că va fi din nou refuzat. Dar nici aici nimeni nu a vrut să-l ajute.
„Sunt în curtea unei instituții publice. Am plecat pe grabă, doar mapa cu acte și mi-am uitat telefonul. Trebuie să sun pe cineva de urgență. Rog cel puțin cinci persoane să mă lase să sun două minute… Refuz peste refuz. De la <<nu am telefon>>, la <<nu mai am minute>>, la un hotărât <<nu>>. Îl rog pe polițistul comunitar de la intrare. Îmi spune că nu se poarte, că nu este permis să sune de pe telefonul de serviciu. Mă duc la benzinăria din apropiere. Rog angajații de acolo, persoanele care așteptau la rând pentru plată… La fel, niciun ajutor. Am avut, într-un final, noroc cu un domn care alimenta. După câteva minute, din nou în aceeași curte, se repetă același scenariu. Am noroc abia după câteva minute și mai multe încercări cu un alt domn.
Concluzie: Ferească Sfântul să mai ceri ajutor în zilele acestea pe stradă.
Sunt tot mai dezamăgit de Sibiu și de oamenii de aici. Mai de mult, când mergeam prin Europa, spuneam cu mândrie că vin de la Sibiu. Majoritatea, cânt auzeau de Sibiu, spuneau că aici trăiesc ciobani, iar eu mă supăram. Acum încep să le dau din ce în ce mai multă dreptate”, a povestit sibianul pe rețelele de socializare.
Tânărul a încercat să își explice care ar putea fi motivul pentru care, din zeci de oameni, doar doi au vrut să-l ajute, iar asta cu multe rugăminți. El spune că era îmbrăcat decent, curat, purta mască de protecție și le-a vorbit frumos tuturor. Are o singură întrebare. Mai există spirit civic în Sibiu?
Are spirit de cerșetor, daca i-a plăcut să se milogească pentru un telefon la zeci de persoane. Nu i l-aș fi dat. Poate nu știți, la redacție, că “telefonul” este un mini-computer pe care sunt stocate date importante (conturi bancare, adrese mail, etc). Asta fără a pune la socoteală lipsa de asumare a individului, care preferă să învinovățească un întreg oraș pentru că el este un uituc… Un nesimțit, și încă unul de talie!
De când cu pandemia lui pește lumea a devenit mai rece și mai puțin amabilă! Așa ne vrea oculta, cât mai dezbinați și mai răi, vom ajunge să ne fie teamă și de umbra noastră, astea sunt timpurile de pe urmă, rugați-vă la Dumnezeu să nu vină ce e mai rău peste noi!
Nu pot sa cred ca a-ți publicat un asemenea articol! Este o rusine ! Spiritul civic sibian este o moștenire străveche ce nu poate sa dispară chiar și in aceste momente mai dificile din viața noastră cotidiană ! Adevărații sibieni știu sa prețuiască acest sentiment definitoriu!
9 din 10 nu recunosc că sunt , unii : bulangii, alții temători…da, ăștia suntem Sibienii de azi. Asta ar mai trebui să și recunoaștem.
Decat sa ma rog de un telefon, in plina pandemie, mai bine mergeam acasa dupa el.
Nu e vorba de hoti, toti avem familii acasa copii, trebuie sa ii protejam
La cati pesti au venit pe Olt in sus, e cam greu sa mai ai incredere intr-un necunoscut de pe strada…
Fara cuvinte!si la patania celui din articol si la comentarii…
În continuare articole penibile publicate de ora de Sibiu.
Tampit, putin spus, articolul.
Asa ceva e de publicat? Bineinteles, ca nu ai cum sa dai telefonul pe pandemia asta si mai e si infractionalitatea.
Omu’, chipurile dezgustat de sibieni – vezi, Doamne – bate campii…. Ce putin i’a trebuit sa sara in extrema cealalta!
Daca chiar vroia ajutor, da’i trecatorului numarul si spune’i scurt ce sa transmita celui de la capătul firului. Asa se face. Daca nu, du’te acasa sau, si mai bine, in Europa si vaita’te de patania ta inchipuita!
Voi nu mai aveti subiecte? Vindeti pielea ursului din padure? Daca 5-6 persoane nu au oferit telefonul inseamna ca ” spirit civic egal cu zero in Sibiu”?
Vai de jurnalismul vostru!
Eu m-am pierdut de soț intr-un mall din Tg Mureș, telefonul imi era descarcat si din fericire prima persoana pe care am rugat-o să imi imprumute telefonul nu a refuzat. Dat fiind situația din ziua de azi bineînțeles că nu am pus mâna pe telefon ci l-am rugat sa puna pe handsfree. In ziua de azi lumea e chiar foarte precaută in a sări in ajutorul tău, pt ca nu știi pe cine ajuți si poti avea surprize.
Mi se pare de înțeles ca oamenii au refuzat… Suntem in toiul undei pandemii totuși…. Plus că riscul să rămâi fără telefon e destul de mare in ziua de azi….
Singurul lucru cu care îl ajutam eu pe Alexandru era sa dau eu un mesaj numărului la care voia să sune.
Daca intreba un cioban, ii dadea. Ii punea si șuba pe el si-i spunea de oferta Telekom!
Sunt sibian nativ si pot spune ca intreaga campanie “Capitala bunelor maniere” e o forma fără font. Restul rezulta.
Serios?
El dadea telefonul unui strain care sa si l atinga de fatza?…posibil daca nu era pandemie il primea …doar sudistii nu l dadeau …dar pina sa intrebi de spirit civic la Sb intreaba mqi bine cati sibieni mai sunt aici…apoi fa te din apararorul Sibiului din Europa in cioban autentic si du te.
Hai sa fim seriosi?! La cate tzepe se trag astazi, mai poti avea incredere in careva?
Tipul, care poare nu era din Sibiu, putea suna la un nr. cu suprataxa de zeci de euro sau sa fure tel. Eu as fi format personal nr. si apoi l-as fi lasat sa vorbeasca.
Spiritul civic nu mai e la moda, mai ales ca nu stii daca pentru bunatate nu primesti Covid in schimb, pui in pericol familia
Sunt convinsa ca motivul oricarei persoane este lipsa increderii. Este evident ca le era teama sa nu le fure telefonul. In ziua de azi suntem tematori si la cum actioneaza hotii in ziua de azi, tot ce este posibil sa fie si bine imbracati, curati, aranjati. Acestia sunt cei mai de temut hoti. Inteleg nevoia cetateanului din ziua de azi de a fi precaut in orice circumstanta. Acestea sunt vremurile in care traim. Imi pare rau pentru sibianul Alexandru ca a ramas cu un gust amar. Si eu am patit asta de foarte multe ori, dar ma pun in pielea fiecaruia si incerc sa inteleg comportamentul.
1. Incidenta infracțională nu mai este chiar atât de mică în Sibiu de când în Sibiu s-au adunat toate neamurile;
2. Situația pandemica;
3. Când dai două salarii pe un telefon, de… poate chiar nu ai minute și te apucă și frica de a rămâne fără el. Romanul e fudul.
Sigur erau sibieni cei cărora le-a cerut ajutor?
Cum sa dai telefonul personal la un mascat?